Corina Iancu |
09 Februarie 2012 |
170 vizualizari
„Sunt musceleancă getbeget după părinţi. M-am născut la Bucureşti din greşeală. Tata a fost mutat cu serviciul la Capitală şi atunci am apărut şi eu. Chiar dacă locuiesc în Bucureşti, la Stoeneşti e ţara mea”, spune Marioara Murărescu, de fiecare dată când este întrebată despre locul de baştină. Tocmai din acest motiv a decis ca, imediat după ce şi-a recuperat cele cinci hectare de teren la Stoeneşti, să îşi ridice o căsuţă chiar pe malul Dâmboviţei, exact pe locul unde bunicul ei a avut o moară de apă.
„Dacă vreau Coada Şoricelului, o iau de la Stoeneşti“
Sunt incredibile legăturile sufleteşti! Chiar dacă a fost obligată să trăiască în aglomeraţia capitalei pentru că nu poate reunţa la activitatea ei profesională de o viaţă, iar aici ne referim la televiziune, moderatoarea emisiunii „Tezaur folcloric”, veche de 30 de ani, se regăseşte cu adevărat, numai la Stoeneşti. Sunt meleagurile pe care a copilărit şi de care nici prin gând nu i-a trecut să se despartă vreodată. Din acest motiv a decis, împreună cu familia, să îşi ridice o căsuţă mică unde vine de fiecare dată când are o zi liberă. Iar căsuţa asta are povestea ei… Marioara Murărescu spune că i-au trebuit 12 ani ca să o finalizeze şi, chiar şi acum, mai are câte ceva de făcut la ea. „La o casă se găseşte mai mereu ceva de adăugat. Că se repară acoperişul, că se mai bate un cui… A durat atâta timp să o finalizez pentru că ba nu am avut bani, ba am avut copil mic… Însă, dacă vreau Coada Şoricelui să o folosesc pentru ceai, mă duc la Stoeneşti şi o iau, pentru că am de unde…”.
Obiecte strânse în 40 de ani de carieră
Marioara Murărescu are însă planuri mari pentru căsuţa din Argeş. Intenţionează să o transforme într-un loc şi mai special decât este. Vrea să-i dea o notă deosebită, în sensul că intenţionează să amenajeze un loc în care să îşi adune toate lucrurile cu valoare sentimentală pe care le-a strâns până acum. Este vorba despre multele costume populare confecţionate de mama sa şi de obiecte ce ţin de spiritualitatea românească. „Vreau să creez un loc special… un muzeu este prea mult spus. Dar în 40 de ani de activitate am adunat multe lucruri şi costume de prin toate colţurile ţării şi vreau să le strâng pe toate la un loc. Mama mea a lucrat foarte multe costume. Nici nu mai ştiu câte… nu vreau ca acestea să se piardă printre toate lucrurile moderne“, încheie Marioara Murărescu. Nu ştie exact când se va apuca de acest proiect însă, speră ca ziua în care să le vadă pe toate adunate, să vină cât mai repede.