11 lucruri pe care nu le mai gesești la mașinile moderne

Nu știm exact cum se vor schimba automobilele în viitor, însă ceea ce știm este cât de diferite sunt astăzi față de acum 30 de ani. Nu e greu să auzi pe cineva că tehnologia de astăzi nu mai are farmecul de altădată și că pe vremea lor, lucrurile stăteau altfel. Asta se întâmplă și în cazul autoturismelor.

Iată câteva elemente care lipsesc din peisajul auto de astăzi, dar erau îndrăgite acum câteva decenii.

Scaune de tip banchetă

Ultima mașină de producție americană care a oferit un banchetă în față, Chevy Impala, va scoate acest design din producție chiar în acest an.

Înainte ca centurile de siguranță să fie obligatorii, pe bancheta din față încăpeau trei pasageri care puteau sta confortabil în majoritatea mașinilor – sau chiar patru, dacă unul era un copil.

Tailfins sau aripioarele de mașină

Tailfins au fost ideea lui Harley Earl, design chief al General Motors.

Primele aripioare au apărut pe Cadillac în 1948, inspirate din avionul de luptă Lockheed P-38 Lightning din Al Doilea Război Mondial.

Până la sfârșitul anilor 1950, majoritatea oamenilor au încercat să dea uitării ideea de război și, în schimb, s-au fixat pe toate lucrurile de inspirație spațială.

Aripile au crescut la proporții enorme, oferind mașinilor un aspect futurist.

Scrumierele

Scrumiere erau frecvent găsite în tabloul de bord (împreună cu o brichetă electrică), montate pe spatele scaunului din față și în cotiere pe părțile opuse ale scaunului din spate.

Chiar dacă nu erai fumător, tava din tablă era utilă pentru depozitarea monedelor, iar cele din spate erau recipiente la îndemână pentru ambalaje de bomboane și gumă de mestecat aruncată.

Portbagaj spațios

În vremurile bune, puteai să pui în portbagaj cumpărăturile pentru o săptămână, anvelopa de rezervă și sigur mai aveai loc pentru acel televizor vechi cu tub pe care trebuia să-l duci la reparat.

Astăzi – cu excepția cazului în care îți cumperi un minivan –, ai noroc dacă obții 0,5 metri cubi de spațiu (Ford Taurus 2013) în portbagaj.

Conform măsurătorilor dintr-un număr al revistei Popular Mechanics, modelele din 1961 ale Buick Special (0,72 metri cubi), Chrysler Newport (0,93 metric cubi), DeSoto (0,90 metri cubi) și Ford Galaxie (0,86 metri cubi) aveau toate portbagajul mai mare.

Anvelopă de rezervă de dimensiuni mari

Avantajul cu o roată de rezervă de dimensiuni mari era că o puteai monta și apoi puteai să-ți continui drumul fără nicio grijă că trebuie să o schimbi din nou cu un cauciuc normal. Asta spre deosebire de gogoșile de astăzi, care sunt concepute pentru distanțe limitate la viteze sub 80 de kilometri pe oră.

Comutator de lumini montat pe podea

Dacă încă nu ți-ai format reflexele, e greu să-ți amintești unde se află comutatorul pentru luminile de drum între butoanele vehiculelor de astăzi.

Pe vremuri, era un buton în vecinătatea din stânga pedalei de frână, astfel încât chiar și într-o mașină necunoscută tot ce trebuia să faci era să miști puțin piciorul pentru a o găsi.

Fereste de aerisire

Ferestrele de aerisire sau “aripile” erau populare în era pre-aer condiționat a producției auto. Dar erau convenabile pentru multe scopuri care sunt valabile și astăzi.

De exemplu, în acele zile în care este suficient de temperat pentru a deschide ferestrele, mai degrabă decât pentru a rula aerul condiționat, ferestrele de aerisire permiteau aerului să circule liber, fără să sufle particule de praf de pe stradă și să-ți încurce părul.

Inele de claxon

Inelele de claxon au fost considerate inițial o caracteristică de siguranță, precum și un dispozitiv de confort.

Înainte de asta, șoferul trebuia să scoată complet o mână de pe volan pentru a apăsa butonul din centru pentru a claxona.

Inelul claxon a fost proiectat astfel încât ambele mâini să rămână pe volan și doar o întindere a degetului să poată să emită un sunet de avertizare.

Pe măsură ce airbagurile laterale ale șoferului au început să intre pe piață, activarea claxonului a fost mutată pe un buton de pe volan.

Semnalizatoare sonore

Câți șoferi ar putea fi salvați de situația în care circulă kilometri și kilometri cu semnalizatorul intermitent pornit dacă indicatoarele ar face încă un zgomot în timp ce sunt activate?

Pe vremuri, sunetul era mai degrabă un ton înalt, dar chiar și acest clinchet de la sfârșitul anilor ’90 ar putea împiedica oamenii să pară că își fac drum în jurul lumii spre stânga.

Noroc că pe piața auto din România aceste semnalizatoare sonore încă există.

Uși de “sinucidere”

Ușile cu balamale în spate și-au primit numele macabru în era centurii de siguranță; dacă o astfel de ușă nu ar fi închisă strâns în timp ce mașina era în mișcare, curentul drumului ar fi deschis-o larg și pasagerul ar fi cel mai probabil aruncat pe trotuar.

Cu toate acestea, astfel de uși au fost populare pentru o perioadă destul de lungă până în anii 1960 din cauza comodității – nu exista nici un stâlp care să separe scaunele din față și spate atunci când ambele uși laterale erau deschise, așa că exista o mulțime de spațiu pentru a urca în mașină.

Butoane de control

Mesajele în timp ce conduci sunt cu siguranță periculoase, dar cum rămâne cu ecranele tactile pe care se afișează informațiile în mașină sau momentul în care trebuie să-ți iei ochii de la drum ca să găsești butonul minuscul care controlează dezghețarea / postul de radio / aerul condiționat?

Probabil era mai ușor cu butoanele și manetele frumoase și solide pe care fie le trăgeai, le împingeai, le glisai sau le roteai și care erau întotdeauna cam în același loc în fiecare mașină.

Puteai să stai cu ochii pe drum și cumva mâna dreaptă știa instinctiv care buton este volumul radioului și cât de departe poți glisa maneta pentru a obține mai multă căldură.

Iarăși, mașinile din România păstrează oarecum acest aer nostalgic al butoanelor de comandă.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Comentariile sunt închise trackbacks dar pingback-urile sunt posibile.