Hanul Gabroveni, ultima amintire care a mai rămas în picioare din hanurile construite în ultimele secole în Pitești în care principii, principesele, târgoveții și negustorii poposeau pentru a bea o cană cu vin sau pentru a se odihni, se degaradează pe zi ce trece, iar nimeni nu ia nicio măsură pentru salvarea monumentului istoric. Construit în 1877, hanul a avut pe parcursul anilor mai mulți proprietari, pornind de la cel care l-a construit până la o firmă care s-a desprins în 1992 dintr-o societate comunistă și a lăsat ansamblul istoric într-o paragină de nedescris.
„Aici veneau negustorii să bea un vin bun şi să mănânce o friptură”
„Aici veneau negustorii să bea un vin bun şi să mănânce o friptură. Caii îi lăsau în grajdul din spate, iar după ce se ospătau puteau sta într-una dintre cele 38 de camere” – așa este descris Hanul Gabrovenilor în carțile de istorie studiate de specialiști. Așadar, cum a luat naștere clădirea pe care astăzi o vedem în paragină? În cartea „Hanuri piteștene” de Ion Cruceană, se specifică că „Primăria urbei Pitești i-a eliberat pentru această construcție autorizația nr. 1768 din 1877”, autorizație prin care obliga constructorul să respecte reglemntările urbanistice de la vremea respectivă. Așa a luat naștere clădirea construită la comnda lui Hagi Hristea Vasiliu, originar din Gabrovo (Bulgaria), compusă din pivnițe, parter, etaj și pod. În afară de construcția în formă de „U”, în autorizație se menționau și grajdurile din interior, unde negustorii își lăsau caii și căruțele… pentru a rămâne la paharul de vin menționat la începutul materialului.
Arhitectul construcției nu este cunoscut, dar cel care a construit-o a realizat-o astfel: faţada construcţiei este marcată de arcada gangului prin care se permite accesul în curtea interioară şi cele două părţi laterale, care prezintă la etaj balcoane cu o feronerie deosebită. Anexa aflată în curte, care servea pe vremuri drept grajd pentru caii clienţilor, dar şi întreaga clădire care se întinde pe o suprafaţă de 567 mp, nu mai reprezintă un punct de atracţie pentru nimeni.
Trecut-au anii. Și se vede!
Străduța care ducea la Hanul Gabrovenilor a fost, până acum vreo 20 de ani, pavată cu piatră cubică. Piatră care a cunoscut potcoavele cailor ce trăgeau căruțele de acum un secol, un secol și ceva. Timpul trecu’, a venit primul Război Mondial, a venit și al Doilea. Veni și sfâșirtul perioadei cheaburilor, iar tot ce era de interes a ajuns în stăpânirea Statului. În perioada Dej, clădirea încă mai funcționa a hotel, dar după ’65, pe acolo s-au perindat niște instituții. Desigur, că nimeni nu s-a gândit că acea clădire va ajunge în analele istoriei, dar se încăpățânează să nu pice sub propria greutate.
Moștenitori?
Vine 1989, cu Revoluția, iar în scurt timp se găsesc moștenitori și firme care continuă tradiția cooperativelor. Astfel, Hanul Gabrovenilor are șase proprietari, printre care și fosta primăriță de la Ștefănești. Fosta primăriță și-a făcut „magia”, a trecut prin diferite stadii politice, dar a rămas cu o casă învecinată cu Hanul Gabrovenilor. Cer este că, una dintre firmele care au sediul la han, respectiv pe strada Sfânta Vineri, nr. 23, a reușit doar să închirieze spațiile de la parter. Și acelea lăsate în voia „Domnului”.
Cine e Neptun SA, proprietarul Hanului Gabroveni?
O firmă cu un profit de apoximativ 14.000lei pe ani deține în acest moment Hanul Gabrovenilor. Este înființată în 1992, iar rata de profit de abia depășește 10.000 lei. Deținători nu se găsesc în mediul online, ci doar că se trag dintr-o societate comunistă care a deținut complexul istoric. Din câte se pare, printre propritari s-ar număra și Jenica Dumittru, fosta primăriță a orașului Ștefănești, care deține vizavi de han o locuință. De asemenea, și aceasta lăsată în degradare și modificată, astfel încât să nu respecte standardele perioadei în care a fost construită.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
