Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, reprezintă una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin. Aceasta marchează ultimele pregătiri pentru celebrarea Nașterii Domnului și este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri care au fost transmise din generație în generație. Acestea includ și superstiții care, conform credințelor populare, aduc noroc și bunăstare în anul ce urmează.
Ajunul Crăciunului este, de asemenea, ultima zi de post, ceea ce înseamnă că masa din această zi este formată doar din bucate de post. Potrivit tradiției, nimeni nu trebuie să mănânce până la ivirea primei stele de pe cer, simbolizând steaua care i-a ghidat pe magi spre Betleem. Se crede că respectarea acestui obicei aduce sănătate, prosperitate și un an plin de realizări.
În această zi, gospodinele finalizează pregătirile pentru Crăciun. Printre preparatele specifice se numără colacii, turtele (cunoscute și sub denumirea „scutecele Domnului”), dar și covrigii.
Colacii au o semnificație specială în tradiția românească, fiind destinați colindătorilor adulți și membrilor familiei. Ei sunt simbolic asociați cu îngrijirea oferită Maicii Domnului la nașterea pruncului Iisus. De asemenea, turtele sunt presărate cu zahăr pisat, nucă sau semințe de cânepă și sunt așezate pe masa festivă, alături de vin roșu, prune fierte și alte bucate de post. Masa, decorată și așezată în fața icoanei, devine un spațiu sacru, binecuvântat de preot în seara de Ajun.
Colindatul este un alt obicei important din Ajun. Copiii pornesc primii la colindat în dimineața zilei de 24 decembrie, fiind răsplătiți cu mere, nuci, covrigi și turte. Pe măsură ce se apropie seara, colindătorii mai mari, chiar și flăcăii satului, aduc vestea Nașterii Domnului prin cântece tradiționale. Aceștia sunt primiți cu colaci și alte daruri de post, păstrând astfel tradiția de a dărui și de a celebra sărbătoarea în comunitate.
Ajunul este și o zi plină de superstiții. Se spune că fetele nemăritate pot influența soarta și grăbi venirea pețitorilor dacă preotul este convins să stea pe laiță și să guste din bucate. Totodată, gospodarii trebuie să aducă acasă toate obiectele împrumutate, pentru a nu aduce ghinion.
Alte superstiții implică folosirea simbolică a alimentelor. După ce aluatul pentru colaci este pregătit, gospodinele merg în grădină și rostește: „măr, rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”, sperând astfel la o recoltă bogată. Când cuptorul este plin cu pâine, se spune o rugăciune pentru ca pomii din livezi să fie la fel de roditori.
Un alt obicei presupune verificarea sănătății prin tăierea unui măr. Un fruct fără defecte este semn de sănătate și prosperitate, în timp ce un măr viermănos este considerat semn rău. De asemenea, cei care doresc să atragă norocul în anul ce vine își spală fața cu apă înviorată cu o nucă și un bănuț.
Sfințirea mesei din Ajun este un moment central al zilei. Preotul, însoțit de dascăli, binecuvântează gospodăria, gustă din bucate și ia cu el daruri simbolice, cum ar fi colaci și vin. Acest ritual este un simbol al comunicării dintre oameni și divinitate, reflectând bucuria și recunoștința pentru darurile primite.
Ajunul Crăciunului încheie postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. Odată cu prima zi de Crăciun, postul se încheie, iar mesele sunt pline de bunătăți tradiționale: sarmale, cozonaci, cârnați și fripturi din carnea proaspătă a porcului sacrificat de Ignat.
