Florin Gardin: ”În 2008 am făcut propuneri ministerului pentru eficientizarea învăţământului. Şi acum mai aştept răspunsul!”

7
florin_gardin, isj_arges, PNL, invatamant

A fost de două ori inspector şcolar General al ISJ Argeş, inspector de specialitate la învăţământul primar, şi are la activ zeci dacă nu sute de diplome şi studii de specialitate, cărţi şi lucrări editate. Este la fel de simplu şi de iubitor de copii ca atunci când a intrat prima oară în clasă ca tânăr învăţător. Indiferent că a fost într-un post de conducere sau la catedră, a susţinut cu tărie că învăţământul din România trebuie reformat, copiii să aibă condiţii mai bune de şcolarizare iar pofesorii condiţii mai bune de salarizare. 

În conceptul politic actual câtă importanţă se acordă sistemului de învăţământ?

În Constituţia României este stipulat că învăţământul,educaţia reprezintă  prioritate naţională, având repartizată o finanţare de 6% din P.I.B. În toată perioada postdecembristă fondurile alocate   au fost cu puţin mai mari, în unii ani, decât jumătate din procentul prevăzut în Constituţie. Toată societatea românească – guvernanţi, oameni politici, părinţi ai copiilor, slujitori ai învăţământului – recunoaşte că foarte multe s-ar putea realiza în vederea creşterii eficienţei actului educaţional dacă s-ar face eforturi pentru o finanţare mai apropiată de prevederile constituţionale. Aceasta ar duce la îmbunătăţirea condiţiilor ambientale din şcoli, la o mai eficientă formare a cadrelor didactice cât şi la o mai corectă plată a acestora, mai ales cele tinere pentru efortul depus în desfăşurarea activităţii didactice. 

„România se află pe penultimul loc le evaluările despre calitatea învăţământului”

La toate evaluările internaţionale pe primul loc se clasează Finlanda, iar România este pe penultimul loc. Reformarea învăţământului în Finlanda a început în urmă cu peste 30 de ani, ajungându-se în momentul actual ca elevul să-şi desfăşoare toată activitatea de formare în şcoală, asigurându-i-se toate condiţiile – transport, hrană, sănătate – la cel mai înalt nivel. Factorii decidenţi ai învăţământului românesc ar trebui să se aplece mai insistent asupra acestui aspect şi să găsească soluţii optime pentru reformarea educaţiei în România. 

Care ar fi principalele probleme de rezolvat în acest sector, lăsând la o parte salarizarea?

Dezvoltarea personalităţii unei persoane este influenţată de zestrea sa nativă, de mediul în care trăieşte, de calitatea “celor şapte ani de acasă”, cât şi de eficienţa partenerilor educaţionali ce se implică în formarea elevului respectiv: cadre didactice, părinţi şi comunitate. Pe lângă toate acestea se mai implică şi instituţiile statului: Prefectura, Consiliul Judeţean, Primăriile şi Biserica etc. Învăţământul argeşean are aceleaşi trebuinţe ca întreg învăţământul românesc. În învăţământul preşcolar trebuie urmărită cu perseverenţă reducerea numărului de beneficiari ai actului educaţional dintr-o grupă. Ar fi bine ca să se respecte numărul maxim prevăzut în Legea Educaţiei Naţionale atât în învăţământul preşcolar şi primar cât şi în cel gimnazial şi liceal. O atenţie deosebită trebuie avută, în aceste momente, privind reabilitarea şcolilor  aspect ce a fost realizat într-un procent mai mare în localităţile urbane. Ar fi interesant de făcut o analiză asupra ambientului şi aspectului şcolilor urbane în întregul fiecăreia. S-ar observa cu mare uşurinţă diferenţa de calitate a acesteia între parterul şi ultimul etaj al şcolii respective.  Transportul elevilor reprezintă un alt aspect care trebuie avut în atenţie, deoarece nu are fiecare elev un loc unde să circule fără riscuri.

Ce modificări ar trebui făcute în programa de învăţământ astfel încât elevii să nu mai aibă de parcurs un curriculum atât de stufos?

În anul 2008 – eram, pe atunci, Inspector Şcolar General la Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş – s-a organizat o mare dezbatere naţională pentru identificarea unui răspuns care să dea soluţii cât mai complete şi corecte la întrebarea adresată de dumneavoastră. Am organizat o întâlnire la care au participat: directori de şcoli şi licee, profesori, părinţi, elevi,conducători de instituţii deconcentrate,parlamentari şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei naţionale. S-au făcut atunci multe propuneri, foarte multe pertinente, propuneri ce au fost inserate într-un raport. Pe lângă această acţiune au avut loc în fiecare şcoală, în fiecare comisie metodică, în fiecare cerc pedagogic, în fiecare consiliu profesoral şi în fiecare comitet al părinţilor, şedinţe ce aveau drept scop să identifice căile şi mijloacele la care să se apeleze în vederea descongestionării învăţământului. Toate aceste propuneri au fost centralizate într-un vast material pe care l-am transmis Ministerului de Resort. Şi acum mai aştept răspuns!!

Care sunt concret propunerile făcute de P.N.L.?

În cadrul P.N.L. – Argeş este organizată o comisie profesională care se ocupă de educaţie. Aici au loc întâlniri, discuţii, dezbateri cu privire la aspectul stufos al curriculum-ului cât şi la identificarea altor soluţii pentru ridicarea actului educaţional. Participă cadre didactice cu vastă experienţă în domeniu: inspectori şcolari şi de specialitate, directori de unităţi de învăţământ, reprezentanţi ai învăţământului superior şi profesori. Cei care au avut funcţii de conducere (inspector şcolar general sau director de şcoală) cât şi funcţii de îndrumare şi control (inspectori de specialitate sau inspectori şcolar fac parte din categoria “foşti”), în sensul că acum nu mai deţin funcţiile respective. Toţi cei care participă la aceste acţiuni  au o mare calitate la care nu ar renunţa pentru nimic: sunt liberali autentici. Cei care au renunţat la această calitate sunt acum pe alte meleaguri ale politicii. Ultima acţiune desfăşurată de această comisie a avut ca invitaţi pe doamna deputat Raluca Turcan – copreşedinte al Comisiei Naţionale a Educaţiei P.N.L.,  pe domnul senator Ion Popa, cât şi membri ai Consiliului Judeţean Executiv al P.N.L. Argeş. S-au făcut propuneri interesante ce vor deveni iniţiative legislative şi vor fi inserate în programul de guvernare al P.N.L. Aceste propuneri vor fi devoalate la momentul oportun.

S-a văzut că, de regulă, când s-au schimbat guvernele şi şefii de inspectorate, în mare măsură s-au schimbat şi managerii unităţilor de învăţământ. Care este punctul dumneavoastră de vedere legat de numirea directorilor de şcoală pe criterii politice?

În perioada postdecembristă cei care aspirau la o funcţie de conducere în domeniul educaţiei trebuiau să deţină pe lângă celelalte calităţi (o bună pregătire de specialitate, dragoste faţă de meseria aleasă şi faţă de elevi, altruism şi empatie faţă de cei cu care vin în contact, minte bine organizată, să fie un model în societate etc…) şi o coordonată politică. Această cerinţă se manifestă mai ales în instituţiile urbane deoarece în şcolile rurale sunt mai puţine cadre didactice care să-şi asume această responsabilitate. Sunt unele persoane care evidenţiază faptul că “atunci când se schimbă o guvernare se schimbă politic de la ministru până la femeia de serviciu”. Nu este adevărat în totalitate. În minister se schimbă ministrul şi secretarii de stat, în inspectoratele şcolare se schimbă cei care au funcţii de conducere şi numai unii dintre cei care au funcţii de îndrumare şi control, iar în unele şcoli se schimbă managerii. Şi în acest moment există directori care sunt membri de partid sau simpatizanţi ai partidelor care se află în opoziţie. 

Din punctul meu de vedere există mai multe soluţii pentru a scoate factorul politic din şcoli: 

-depolitizarea învăţământului până la un anumit nivel (exemplu – secretar de stat);

-transformarea celor care ocupă aceste funcţii în funcţionari publici (aceasta s-a realizat în anul 2001, ba chiar am depus şi jurământul de funcţionar public, dar tăvălugul politic ce a urmat nu a luat în calcul acest aspect);

-politizare totală (când vine o guvernare nouă schimbă toţi managerii, când pleacă guvernarea, pleacă toţi – ca în S.U.A.).

La nivelul judeţului Argeş, câte şcoli ar trebui “recondiţionate” din temelii?

Cele mai consistente investiţii în învăţământ  – reabilitări de şcoli, asigurarea apei potabile, construirea de anexe care să aducă în incinta şcolii toaletele, procurarea de mijloace de învăţământ s-au realizat pe timpul guvernării liberale din 2005-2009. Atunci au fost repartizate  pentru prima oară către unele şcoli şi mijloace de transport cu care elevii să ajungă la unitatea de învăţământ în mod civilizat. Au fost construite şi unele şcoli: Dragoslavele, Căteasca, etc. deoarece vechile locaţii au fost retrocedate vechilor proprietari. Dacă ar fi să luăm în calcul datele statistice am observa că avem spaţiu şcolar excedentar.Numai că acesta este excedentar în mediul rural, iar în mediul urban clasele sunt suprapopulate. Mai trebuie avută în vederea şi organizarea mai eficientă a spaţiului existent, evitându-se comasarea din mediul urban în vederea organizării programului şcolar într-un singur schimb cum este în toată Europa civilizată.

Dacă P.N.L. va câştiga alegerile pentru Consiliul Judeţean ce ar putea face pentru a nu mai exista şcoli fără căldură, dotări materiale sau, şi mai rău, fără apă potabilă?

Toate unităţile de învăţământ sunt gospodărite de comunităţile locale reprezentate prin Primării şi Consiliile locale. În mediul urban problema căldurii este rezolvată,în mediul rural sunt achiziţionate centrale pe lemne sau gaze iar în şcolile cu număr mic de elevi căldura este asigurată prin sobe cu lemne. Dotarea şcolilor cu mijloace de învăţământ a fost asigurată pe două paliere: calculatoare şi materiale didactice. Calculatoarele au fost asigurate prin program guvernamental iar materialele didactice au fost confecţionate de o firmă turcească în anul 2008. Calitatea acestora a lăsat de dorit, aşa că utilizarea lor a fost ineficientă. În anul 2008, 80% din numărul şcolilor nu puteau primi aviz sanitar de funcţionare din cauza lipsei apei potabile. Acum acest procent este sub 20% din numărul şcolilor. Îmbucurător este faptul că aceste şcoli sunt în mediul rural, şcoli în care învaţă un număr mic de elevi, procentul acestora fiind în jur de 5%. Vom face o analiză a fiecărei unităţi de învăţământ pe cele trei coordonate: căldură, dotări materiale, apă potabilă, pentru realizarea unei prioritizări eficiente.

Dumneavoastră sunteţi adeptul ideii că educaţia se face numai în sala de clasă?

Educarea tinerei generaţii nu se realizează numai în timpul programului şcolar. Există, în prezent, forme variate pe care cadrele didactice le aduc în completarea activităţilor de la clasă. Una din aceste forme este organizarea şi desfăşurarea de proiecte, programe şi parteneriate. În anul 2012, când am fost numit inspector şcolar general, nu se desfăşura în cadrul I.S.J.Argeş niciun proiect. Acest aspect a fost permanent în atenţia mea, rezultatul fiind că în 2014 am fost premiaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru numărul şi calitatea proiectelor şi parteneriatelor organizate în judeţ. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă în acestă activitate nu se implicau Prefectura, Consiliul Judeţean, Primăriile şi Universitatea din Piteşti.