La un pas de… Paranghelie la benzinărie

DISTRIBUIȚI

Ne obișnuisem și noi, ca oameni care trăiesc în UE, să fim tratați exact pe măsura prețului la carburant vândut la pompe. N-ai să vezi…. Sau… n-ai sā mai vezi!

Adevărul este că, mă cam prinsesem eu că-i ceva aiurea când, la casa de marcat din benzinăria Mol, cu pretenții, de altfel, o duduie plictisită, ciolfăia cam 100 de grame de gumă. Dar, muncea, totuși. Coadă… și-năuntru și afară. Mă zgâiesc după un alt angajat…. Îl văd!

El, tipul absolventului de bacalaureat sesiunea din toamnă, posibil chiar după doi ani, mic la stat, tare-n gură. Ușor nemulțumită, printre ciolfăituri, duduia îi arunca priviri de parcă i-ar fi ros lui urechile. Și avea și de ce: el, mândrul angajat, cu un fizic impunător de vreo cinzăci de kile cu pantofi cu tot, era cu gașca: trei tot cam ca el, și-o fătucă.

Ei, n-ar fi fost așa mare scofală că tipul nostru obosit de viață fenta munca și se hlizea cu prietenii. Dar când au început să-și bage și să-și scoată și ce aveau și ce nu, m-am gândit că o fi de la salariu. Dar în gura mare și de față cu clienții… mă rog… În cazul în care se mai sesizeaza cineva adaug câteva inițiale: C.G.; categoria muscă; stilul- Ferentari; ora19.50; duminică, 7!!! O fi scos tot ce-a băgat…. întrebam și eu…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here