Mărturii din infern: Am crezut că îmi va fi smuls capul de pe umeri

10
victime_colectiv, starea_pacientilor, incendiu_club, tragedie_bucuresti

Poveştile supravieţuitorilor infernului din clubul Colectiv sunt dureroase şi pline de amărăciune. Victimele care au reuşit să se salveze, cu sau fără ajutor, se întreabă, la rândul lor, dacă ar fi putut face ceva pentru semenii lor captivi în clubul Colectiv. Răzvan, un tânăr arhitect de 34 de ani, prezent la concertul de vineri noaptea, îşi aminteşte cum trăgea în zadar de mâinile persoanelor blocate în singura uşă a clubului groazei. Nu este mare amator al cluburilor şi nici al concertelor. Iubeşte însă muzica rock şi o ascultă cu plăcere. Este genul de om sensibil şi destul de timid. A terminat arhitectura, însă pentru că i-a plăcut mult facultatea a rămas asistent în cadrul acesteia. De acolo îi cunoştea şi pe doi dintre membrii formaţiei Goodbye to Gravity, pe chitaristul Mihai Alexandru şi pe toboşarul Bogdan Enache, pentru care se şi afla, de fapt, în Colectiv în noaptea tragediei. Fuseseră colegi şi se înţelegeau foarte bine. Iar când Bogdan i-a făcut invitaţia, a acceptat numai pentru a-i face acestuia pe plac. Pe lângă toate celelalte, Răzvan este un familist convins. Are acasă o soţie frumoasă, arhitect şi ea, dar şi o fetiţă de şapte ani, pe care o iubeşte mai mult decât orice pe lumea aceasta. Cele două îl aşteptau, vineri noaptea, să se întoarcă de la concertul amicului său. La un moment dat, cu zece minute înainte să se declanşeze iadul, Răzvan a fost sunat de soţia sa. A fost marele lui noroc. Şi asta pentru că, înainte de a primi telefonul, se afla exact lângă scenă.

Haina şi cămaşa i-au luat foc

A ieşit afară ca să poată vorbi cu ea. I-a spus că în scurt timp va pleca spre casă, concertul fiind aproape de final. Când s-a întors în club, din cauza aglomeraţiei, nu a mai putut ajunge în faţa scenei şi a rămas undeva în mijlocul încăperii. În momentul în care s-a dezlănţuit iadul şi toată lumea a început să alerge spre ieşire, Răzvan a făcut acelaşi lucru.

Cu toate că este o persoană înaltă, bine făcută, din cauza îmbrâncelilor din toate părţile cu greu a reuşit să se ţină pe picioare. Oriunde se uita vedea numai flăcări şi oameni disperaţi să scape. Haina i-a luat foc şi a aruncat-o de pe el. La fel a procedat şi cu cămaşa.. Simţea cum i se încinge capul. La un moment dat a căzut.

“A fost momentul în care am reuşit să trag o gură de aer, jos încă mai era un pic de aer respirabil. Am încercat să mă ridic, însă oamenii treceau peste mine. Într-un final, cu ultimele puteri m-am ridicat şi am alergat spre uşă. În clipa în care am ajuns la ieşire, am scos capul afară, însă trupul mi-a rămas înţepenit înăuntru. Eram blocat de oamenii care încercau şi ei să iasă. Salvatorii încercau să ne tragă afară. Acela a fost momentul în care am crezut că îmi va fi smuls capul de pe umeri”, ne-a povestit Răzvan.

Acasă îl aşteaptă fiica de 7 ani

Într-un final, împins din spate, tras din faţă, a izbutit. Când s-a văzut afară, a respirat adânc şi s-a întors către uşa groazei. A prins pe cineva de mâini şi l-a tras afară. Atunci însă şi-a văzut şi mâinile…erau arse. Pielea şi carnea îi atârnau, era desculţ şi dezbrăcat până la brâu.

Cu greu a reuşit însă să-şi scoată telefonul pe care încă îl mai avea în buzunar. A sunat-o pe soţia lui, care i-a spus încotro s-o apuce, pentru că în capul lui era un haos total. S-a urcat într-un taxi şi l-a rugat pe şofer să-l transporte la cel mai apropiat spital.

A doua zi, de pe unul dintre paturile Spitalului Bagdasar- Arseni, Răzvan i-a mărturisit soţiei că a vrut să intre înapoi în club pentru a-şi ajuta semenii captivi în interior. Dar şi-a dat seama că nu va putea face nimic pentru aceştia, în clipa în care şi-a văzut mâinile.

Acasă, micuţa Teodora îşi aşteaptă nerăbdătoare tăticul. Îi este dor de el. De şapte ani, de când s-a născut, l-a văzut în fiecare zi. Acum însă are deja 5 zile de când nu şi-a pupat tăticul înainte de culcare. Îl aşteaptă însă cuminte.

Tot ce ştie despre părintele ei este că a fost implicat într- un accident, că în mâini are mănuşi de box, iar părul lui lung este strâns într‑un coc de samurai.