Înalt Prea Sfințitul Calinic și-a creat, de-a lungul timpului, imaginea unei persoane care știe multe. Sau măcar își dă cu părerea. În calitatea sa de atoateștiutor, de atoatesfătuitor și povățuitor etern al celor care au fost, sunt și vor mai fi în fruntea județului, acesta și-a permis să aștearnă câteva vorbe duhovnicești după scandalul sexual în care a fost implicat președintele CJ Argeș Florin Tecău. Fără să nominalizeze, sau să penetreze direct subiectul, ÎPS Calinic a postat pe site-ul Arhiepiscopiei Argeșului câteva învățături din care reiese înțelepciunea duhovnicească în situații … extreme.
Despre răbdare, oameni care te schimbă și momente date
Sau despre încredere.
În faptul că lucrurile importante sunt date în viață cu rost. Ce este pentru noi se întâmplă firesc. La un moment dat. Prin oameni, evenimente, sincronizări, idei sau lucruri care se manifestă în lumea noastră. Prin impulsuri și intuiție. Prin noi. Treaba noastră este să avem răbdare. Și să lucrăm zi de zi ca să ne apropiem progresiv de cea mai bună variantă a noastră. Pentru că nu atragem automat doar lucrurile pentru care acționăm, ci și pe acelea care ne oglindesc lumea interioară. Ca o combinație între destin și liber-arbitru.
Când se produc transformări semnificative în viața noastră s-ar putea să nu ne simțim confortabil. Dar este semnul că se întâmplă ceva care ne va marca istoria personală. Și ne va schimba în cel mai bun mod posibil.
Lucrurile astea se simt. Fără să înțelegi rațional, anticipezi intuitiv că omul pe care tocmai l-ai văzut pentru prima dată în viața ta și care te privește lung în ochi te va schimba. Pentru că te atinge în alt mod decât o fac privirile celorlalți. Și pentru că e reciproc.
Fără să-ți poți explica de ce, simți că impulsul de a suna pe cineva nu-ți aparține, se manifestă prin tine, nu de la tine. Și uneori fără să ai dovezi palpabile, știi în sufletul tău că vei găsi lucrul pe care îl credeai pierdut. Că, într-un fel sau altul, se va întoarce la tine. Și îl găsești.
Fructele coapte cad singure. Și sunt dulci.
Așa e și cu oamenii care îți schimbă viața. Și cu lucrurile importante. Se pun în mișcare la momentul potrivit. Cu noi, prin noi și pentru noi.
Oricare ar fi ispita sau căderea, trebuie să ne ridicăm şi să o luăm de la început
Rabdă, şi rabdă totul – toate necazurile, toate greutăţile nevoinţei, mustrările, ponegrirea, dar mai mult decât orice teme-te de deprimare. Este păcatul cel mai greu. Există două căi. Una este calea defăimării de sine şi smereniei. Şi a doua, calea îndreptăţirii de sine şi a deznădejdii. Cea dintâi este adevărata cale a străpungerii duhului şi pocăinţei şi duce la mântuire şi la smerenie.
A doua este calea mândriei, a îndreptăţirii de sine. Atunci nimeni nu mai poate ajuta, nici rugăciunile mele, nici îngerii din cer, ci numai mila Domnului; şi de nu ar fi Domnul, ar duce la pierzanie. Oricare ar fi ispita sau căderea cu care dăm piept, trebuie să ne ridicăm, să nu deznădăjduim şi să o luăm de la început. Războiul nevăzut ne este de folos. Cununile se dau numai pentru lupta dusă cu bărbăţie. Trebuie să avem război, străpungere de inimă cu pocăinţă adevărată şi nădejde tare. Înarmează-te şi poartă războiul, şi toate celelalte se vor adăuga ţie de la Domnul.
Un frate a căzut în păcatul curviei, apoi a plâns cu amar şi s-a căit din toată inima. Şi-aceasta s-a întâmplat de şapte ori. Deci s-a pocăit şi a purtat războiul, şi s-a iertat lui. Şi s-a descoperit bătrânului său că, pentru pocăinţa şi războiul său, fratele acela s-a încununat cu cereşti cununi. El nu s-a lăsat să cadă în deznădejde. Mai mult decât orice, păzeşte-ţi pacea inimii. Aruncă totul spre Domnul, predă-te cu totul Lui. El este totul şi totul este de la El.
Din Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, Editura Sophia, București, 2008, p. 98.
Despre calomnie
Un preot cinstit şi evlavios era duşmănit de câţiva credincioşi de-ai săi, deoarece a refuzat să le facă un lucru ilegal. Pentru aceasta ei voiau să se răzbune împotriva preotului. Astfel, au plătit o femeie neruşinată, care l-a acuzat pe preot de faptele cele mai josnice. Bunul preot, deşi şi-a dovedit pe deplin nevinovăţia în faţa episcopului său, totuşi era mâhnit datorită întinării cinstei sale preoţeşti, şi slăbind din zi în zi, a căzut la pat.
Auzind calomniatorii că preotul este pe moarte, speriaţi şi mustrându-i conştiinţa, s-au grăbit să-şi ceară iertare pentru fapta lor cea răutăcioasă, promiţându-i că îşi vor retrage toate calomniile şi-i vor restabili cinstea.
– Fiilor – le-a spus preotul cu tristeţe – eu vă iert din toată inima, dar vedeţi, bunul meu nume nu mai puteţi a mi-l reda.
– Cum nu, numai să ne spui ce trebuie să facem, au spus atunci ei. – Bine, luaţi dar perna aceasta, urcaţi-vă în turn cu ea şi sloboziţi fulgii din ea. Ei credeau că preotul aiurează dar, văzându-i stăruinţa, în cele din urmă, au făcut precum le spusese preotul. Întorcându-se la preot, acesta i-a întrebat ce s-a întâmplat cu fulgii, iar aceştia au răspuns că au fost luaţi de vânt şi împrăştiaţi în toate părţile.
– Ştiam – le-a spus preotul – dar acum mergeţi şi adunaţi iarăşi fulgii. La răspunsul acestora – că aşa ceva nu mai este acum posibil – bătrânul preot a continuat spunându-le: Vedeţi, întocmai şi tot la fel de imposibil este şi a-mi restabili mie cinstea şi bunul nume, căci calomnia s-a răspândit cu mult mai departe decât să fiţi voi în stare a o mai înlătura.
Şi, spunând acestea, bunul preot i-a binecuvântat şi nu peste mult timp el a şi murit.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
