Săptămâna Mare: Tradiţii şi superstiţii pentru Săptămâna Patimilor!
Săptămâna Mare, cunoscută și sub numele de Săptămâna Patimilor, reprezintă ultima etapă a Postului Paștelui, începând cu Sâmbăta lui Lazăr și culminând cu Ziua Învierii. Este o perioadă de profundă semnificație spirituală în care Biserica Ortodoxă oficiază slujbe speciale menite să evoce ultimele zile ale vieții pământești ale Mântuitorului Iisus Hristos, până la răstignirea și Învierea Sa.
CITEȘTE ȘI: Acum! S-a decis! Reguli noi pentru permisul de conducere!
În mod tradițional, slujbele Utreniei din această săptămână se săvârșesc seara, sub forma Deniei, respectând o practică veche conform căreia ziua începe la apusul soarelui și se încheie la apusul următor.
Această zi marchează începutul solemn al Patimilor Domnului. În plan simbolic, este evocată viața lui Iosif, fiul patriarhului Iacov, care este văzut ca o prefigurare a lui Hristos: vândut de frații săi, aruncat în temniță și apoi ajuns conducător în Egipt. Totodată, este pomenit smochinul neroditor blestemat de Hristos, simbol al sufletului lipsit de roadele virtuților. Prin această imagine, se atrage atenția asupra judecății divine asupra celor lipsiți de fapte bune.
Este ziua în care Biserica ne invită la reflecție prin intermediul a două parabole eshatologice: Pilda celor zece fecioare și Pilda talanților. Acestea îndeamnă credincioșii la veghere, înțelepciune și trăire activă a credinței, subliniind importanța milosteniei ca virtute esențială pentru mântuire. Trăirea credinței trebuie însoțită de fapte bune, iar viața trebuie privită ca o pregătire continuă pentru întâlnirea cu Hristos.
În această zi este comemorată femeia păcătoasă care a uns cu mir capul Mântuitorului în casa lui Simon leprosul. Gestul ei simbolizează căința profundă și dragostea sinceră față de Dumnezeu. Ea este un model de transformare sufletească prin recunoașterea păcatului și apropierea sinceră de Hristos, care i-a iertat păcatele.
Această zi cuprinde patru momente esențiale din viața Mântuitorului:
Spălarea picioarelor ucenicilor, simbol al smereniei supreme;
Cina cea de Taină, când Iisus a instituit Sfânta Împărtășanie;
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, expresia umană a suferinței și a acceptării voii Tatălui;
Prinderea și trădarea lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul.
Seara, în biserici se citește Denia celor 12 Evanghelii, care descrie întreaga pătimire a Domnului, culminând cu răstignirea Sa.
Ziua Patimilor este ziua tăcerii și a adâncii întristări. Este rememorată Răstignirea Mântuitorului, o jertfă sfântă, înfricoșătoare și mântuitoare. În această zi nu se săvârșește Sfânta Liturghie, pentru că Însuși Hristos este jertfa adusă. Seara are loc Denia Prohodului Domnului, în timpul căreia Sfântul Epitaf este purtat în procesiune în jurul bisericii, simbolizând punerea în mormânt a lui Hristos.
Această zi este dedicată îngropării trupești a Domnului și pogorârii Sale la iad, pentru eliberarea sufletelor celor drepți. Trupul Său a rămas în mormânt, însă sufletul Său dumnezeiesc a coborât în adâncul morții pentru a distruge puterea acesteia. Se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, pregătind sufletele pentru bucuria Învierii.
Ziua Învierii este culmea bucuriei creștine. Este momentul în care moartea este înfrântă, iar viața biruiește. Hristos învie din morți, aducând mântuire întregii omeniri. Creștinii se îmbrățișează și se salută cu „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”, ca semn al bucuriei și împăcării universale.
Predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur este citită în această zi, o chemare la bucurie, iertare și comuniune întru Hristos.
Curățenia de primăvară este o activitate esențială în această perioadă. Gospodăriile sunt curățate în profunzime: se mătură curțile, se vopsesc casele, se spală și se repară mobilierul.
Lunea Mare este dedicată aerisirii caselor, văruitului și pregătirii mediului pentru Sărbătoare.
Până în Miercurea Mare este permisă munca la câmp; ulterior, bărbații se alătură femeilor în pregătirea gospodăriei pentru Paști.
Joia Mare este marcată de aducerea la biserică a colacilor, prescurilor, vinului și mierii pentru a fi binecuvântate și împărțite în memoria celor adormiți. Se aprind focuri în curți sau în cimitire pentru a încălzi sufletele celor morți care se crede că se întorc acasă. Se coc cozonacii și pasca, iar ouăle se vopsesc.
Vinerea Mare este zi de post aspru sau chiar negru. Nu se coace, nu se spală, nu se coase și nu se sacrifică animale. Tradiția spune că cei care se spală în roua dimineții sau într-un râu vor avea sănătate tot anul.
Sâmbăta Mare este ziua în care femeile pregătesc ultimele mâncăruri și finalizează hainele noi pentru Duminica Învierii. Se sacrifică mieii și se pregătesc coșurile pascale.
De Paști, se poartă haine noi, simbol al înnoirii sufletului și al curățeniei interioare. Ouăle roșii sunt păzitoare împotriva relelor, iar cojile acestora, dacă sunt păstrate sau aruncate în apă curgătoare, se spune că protejează animalele și aduc noroc fetelor de măritat.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
