Au trecut o sută de ani de la Marea Unire şi România continuă să arate ca o ţară din lumea a treia. Parlamentarii s-au ocupat, mai mult, de propriile interese, au lăsat investiţiile în grija privaţilor, astfel încât sunt mii de şomeri la nivel naţional şi alţi zeci de mii de oameni care se chinuie cu salariul minim pe economie.
În schimb, pentru a-şi asigura voturile la alegerile locale sau parlamentare au grijă de zecile de mii de asistaţi social care se dau bolnavi când vine vorba să muncească cele 20-30 de ore pe lună pentru pomana electorală.
Cel puţin în Argeş, sunt extraordinar de rare cazurile în care primarii se impun şi le taie „ajutorul” asistaţilor sociali care se plimbă în străinătate şi îşi construiesc palate din ajutorul social. Anul trecut, o ştire făcea înconjurul României. Este vorba de edilul de la Bughea de Jos care nu a mai acordat nicio „pomană” după ce a prins câţiva asistaţi sociali din comună plimbându-se prin ţări străine.
În rest, majoritatea edililor preferă să închidă ochii, să plătească sume imense pentru unele lucruri care ar putea fi făcute de „bolnavii fără boală”. Aceşti bani daţi aiurea ar putea fi băgaţi în drumurile judeţene şi comunale care sunt pline de gropi, în reabilitarea şcolilor care încă au toaleta în fundul curţii sau care mai au un pic şi pică efectiv pe elevi. Dar nu! Votul cel de toate zilele primează! Mai ales că, acum, salariile au crescut imens pentru primari şi viceprimari, indemnizaţiile consilierilor de asemenea!
Mai mult, la nivel naţional, din bugetul de stat se duc sume importante către Biserica Ortodoxă Română, care în momentul de faţă este aproape cel mai puternic „agent economic”. Pe lângă donaţiile primite de la enoriaşi, Guvernul şi primăriile „pompează” sute de milioane de euro pentru construcţia bisericilor şi a megaproiectului „catedrala Mânturii Neamului”.
Şi asta în condiţiile în care BOR are monopol pe comercializarea obiectelor bisericeşti, are o agenţi de turism şi alte mii de afaceri. Culmea este că din partea entităţii păstroite de PF Daniel, nimic nu se întoarce la bugetul de stat.
Şi asta tot pentru ca politicenii să îşi asigure votul. Pe lângă plimbatul din poartă în poartă, oamenii de mediul rural ascultă de popă, mai mult decât de primar. Astfel, cum să nu finanţăm în continuare „maşina de vot spirituală”?
Cum ar putea să se dezvolte România dacă, în unele localităţi, cea mai mare parte din buget se duce pe ajutoare sociale şi salarii? Cum am putea să nu ne rupem maşinile dacă toate sumele gândite se duc pe o pomană electorală? Sunt nişte întrebări la care nu vom găsi niciodată răspuns.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
