Doliu imens în lumea artistică din România! A lucrat și pentru Teatrul „Alexandru Davila” Pitești!
Helmut Stürmer, una dintre cele mai puternice și respectate voci ale scenografiei europene, s-a stins din viață la vârsta de 83 de ani. Dispariția sa lasă un gol imens în lumea teatrului și a artelor vizuale, acolo unde Stürmer a redefinit, vreme de mai bine de cinci decenii, ideea de spațiu scenic — nu ca simplu decor, ci ca un organism viu, purtător de sens și tensiune dramatică. „În scenografiile mele, spaţiul e cel mai important – nu decorativismul”, spunea artistul, rezumând, poate fără să-și propună, întreaga sa filozofie de creație.
CITEȘTE ȘI: Se construiește o nouă autostradă în România! Va avea peste 300 km, 180 de poduri, viaducte și pasaje!
Născut la Timișoara, în 1942, Helmut Stürmer a absolvit în 1967 Institutul de Arte Plastice din București, la clasa profesorului Paul Bortnovski, formându-se într-o perioadă în care teatrul românesc căuta noi formule de expresie. Între 1968 și 1977, a fost scenograf la Teatrul de Stat din Sibiu și la Teatrul Bulandra din București, dar și un colaborator extrem de solicitat de teatrele din Arad, Cluj, Brașov, Iași, Pitești, Ploiești, Timișoara.
Această perioadă a fost marcată de o efervescență creativă excepțională: Stürmer a semnat scenografiile a zeci de spectacole și cinci filme artistice, printre care Nunta de piatră, Duhul aurului (regia Dan Pița și Mircea Veroiu), Dincolo de nisipuri (regia Radu Gabrea), Tănase Scatiu (regia Dan Pița) și Rătăcire (regia Alexandru Tatos) — pelicule care au intrat în patrimoniul cinematografiei române.
În 1977, Stürmer se stabilește în Germania, unde avea să-și continue cariera în marile teatre europene. Lucrează la Teatrul Municipal din Köln, la Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, la Théatre de la Ville din Paris, la Opera din Bonn și Karlsruhe, dar și în spații teatrale de prestigiu din Limoges, München sau Sydney.
Colaborarea sa cu regizori de talie internațională — David Esrig, Roberto Ciulli, Liviu Ciulei — a fost dublată de o prietenie artistică profundă cu Silviu Purcărete, alături de care a creat unele dintre cele mai spectaculoase montări din teatrul contemporan, precum Faust (Teatrul Radu Stanca, Sibiu) și Troilus și Cresida (Teatrul Katona József, Budapesta).
În universul lui Helmut Stürmer, scenografia nu era o simplă ilustrație, ci un act de dramaturgie vizuală. Spațiul devenea un partener de joc, o extensie a actorilor și a ideii regizorale. În lucrările sale, geometria luminii, materialitatea obiectelor și dimensiunea simbolică a culorilor creau o atmosferă de tensiune poetică și luciditate.
Spectacolele sale – de la Ubu înlănţuit (Teatrul de Comedie, regia Tompa Gábor), la Hamlet (Teatrul Național Cluj, regia Vlad Mugur), Rinocerii (Teatrul Radu Stanca, regia Tompa Gábor) sau Mary Stuart (Teatrul Național București, regia Andrei Șerban) – au rămas repere ale unui teatru vizual inteligent și profund.
De-a lungul carierei, Helmut Stürmer a fost recompensat cu numeroase premii, printre care:
Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie (Așa este (dacă vi se pare), regia Vlad Mugur, 2001)
Premiul UNITER pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Hamlet (1974)
Premiul Criticii pentru scenografia filmului Tănase Scatiu (1975)
Premiul Festivalului Teatrelor Maghiare din Pécs pentru Troilus și Cresida (2005–2006)
Premiul Asociației Criticilor de Teatru Maghiari (2007 și 2011), pentru Troilus și Cresida și Scapino
Aceste distincții confirmă nu doar recunoașterea profesională a artistului, ci și impactul profund pe care l-a avut asupra unei întregi generații de creatori.
În Germania, Franța, Ungaria, România, Helmut Stürmer a lăsat urme vizibile – nu doar decoruri memorabile, ci o întreagă filozofie a spațiului. Generațiile tinere de scenografi îl privesc ca pe un deschizător de drumuri, un arhitect al gândirii vizuale.
Într-o lume teatrală adesea sedusă de efecte facile, Stürmer a ales mereu rigoarea și esența. Pentru el, scena era un univers autonom, o lume în care sensul se construiește din tensiunea dintre formă și absență, dintre lumină și umbră.
Chiar și în ultimii ani de viață, Helmut Stürmer a rămas un artist activ. În stagiunea curentă a Teatrului Național din București, scenografia spectacolului Mary Stuart de Andrei Șerban poartă semnătura sa – o dovadă a vitalității unui creator care nu a încetat niciodată să caute, să reinventeze, să inspire.
Cu dispariția sa, teatrul românesc și european pierde un arhitect al visului și un constructor de lumi. Dar, asemenea marilor maeștri, Helmut Stürmer nu dispare — ci rămâne prezent în fiecare scenă care respiră libertate, în fiecare spațiu care spune o poveste.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
