ATENȚIE! Microîntreprinderile, în vizorul ANAF: ce greșeli pot duce firma direct la impozit pe profit!
Atenție pentru antreprenorii care își desfășoară activitatea prin microîntreprinderi! Depășirea plafonului de venituri, pierderea condiției privind salariații, nerespectarea unor obligații fiscale sau schimbarea structurii acționariatului pot duce la ieșirea din sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor și la trecerea la impozitul pe profit.
CITEȘTE ȘI: ULTIMĂ ORĂ! ANGAJĂRI la o ȘCOALĂ din Pitești! Mai multe POSTURI scoase la CONCURS!
Regulile fiscale stabilesc clar situațiile în care o microîntreprindere nu mai poate aplica regimul de impozitare specific acestui sistem. În funcție de motivul care determină ieșirea, impozitul pe profit poate deveni datorat chiar din trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită sau, în anumite cazuri, din trimestrul următor.
Una dintre cele mai importante situații apare atunci când, pe parcursul anului fiscal, microîntreprinderea realizează venituri mai mari de 100.000 de euro.
Potrivit art. 52 alin. (1) din Codul fiscal, în acest caz, firma datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.
Calcularea plafonului nu se face însă prin raportarea exclusivă la încasările unei singure firme. La determinarea limitei fiscale sunt luate în considerare veniturile care constituie cifra de afaceri potrivit reglementărilor contabile, anumite venituri provenite din transferul mijloacelor fixe și terenurilor, precum și, după caz, veniturile aferente persoanelor cu care microîntreprinderea este legată.
Cu alte cuvinte, structura grupului de firme și relațiile dintre societăți pot conta în stabilirea plafonului fiscal.
O altă situație importantă privește depunerea situațiilor financiare anuale. Dacă o microîntreprindere avea obligația de a depune situațiile financiare pentru exercițiul financiar precedent și nu le depune în termenul prevăzut de lege, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită, conform art. 52 alin. (2) din Codul fiscal.
Pentru antreprenori, respectarea termenelor contabile nu este, așadar, doar o obligație administrativă. Ea poate avea efect direct asupra regimului de impozitare al firmei.
O atenție deosebită trebuie acordată și condiției referitoare la existența salariaților. Dacă, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere nu mai îndeplinește această condiție, trecerea la impozitul pe profit se face începând cu trimestrul următor celui în care condiția nu mai este îndeplinită.
Există însă o situație particulară pentru firmele cu un singur salariat. Dacă raportul de muncă al acestuia încetează, condiția poate fi considerată în continuare îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetarea contractului, firma angajează un nou salariat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată de cel puțin 12 luni.
Dacă termenul expiră fără angajarea unui nou salariat, firma datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă.
Reguli distincte se aplică persoanelor juridice române nou-înființate care aleg regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor.
Dacă societatea optează pentru acest sistem încă din primul an fiscal, dar nu angajează salariați în termen de 90 de zile inclusiv de la data înregistrării, aceasta va datora impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care expiră termenul de 90 de zile.
Prin urmare, pentru firmele nou-înființate, termenul de 90 de zile devine unul esențial pentru menținerea regimului fiscal ales.
Codul fiscal prevede reguli și pentru situațiile în care raportul de muncă este suspendat. Condiția privind salariatul este considerată îndeplinită dacă perioada suspendării este mai mică de 30 de zile și situația respectivă este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal.
În celelalte situații, condiția poate fi considerată neîndeplinită, iar firma poate ajunge să datoreze impozit pe profit. Există însă o excepție în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă. Condiția privind existența salariatului se menține dacă perioada cumulată a concediului medical pe întreg anul fiscal nu depășește 30 de zile.
În sensul regimului fiscal aplicabil microîntreprinderilor, prin salariat se înțelege, în principiu, persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Condiția poate fi considerată îndeplinită și atunci când firma are mai multe persoane angajate cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă însumate echivalează cu o normă întreagă.
De asemenea, sunt avute în vedere și contractele de administrare sau de mandat, dacă remunerația aferentă acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Microîntreprinderile trebuie să fie atente și la activitățile pe care le desfășoară. Dacă, pe parcursul anului fiscal, societatea începe să desfășoare anumite activități excluse de la regimul micro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care începe desfășurarea activității respective.
Printre domeniile vizate se numără activitățile bancare, anumite activități din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și al pieței de capital, jocurile de noroc, precum și activitățile de explorare, dezvoltare și exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.
O altă situație care poate determina ieșirea din sistem apare atunci când unul dintre asociații sau acționarii unei microîntreprinderi deține, direct sau indirect, peste 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare ori din drepturile de vot și la alte microîntreprinderi.
În această situație, asociații sau acționarii trebuie să stabilească societatea ori societățile care ies de sub incidența impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, astfel încât condiția fiscală referitoare la deținerea unei singure microîntreprinderi să fie respectată.
Ieșirea din sistem se produce începând cu trimestrul în care apare situația respectivă, iar modificarea trebuie comunicată organului fiscal competent.
Un aspect esențial pentru firme este momentul de la care se schimbă regimul fiscal. În situațiile prevăzute de Codul fiscal, calculul și plata impozitului pe profit se realizează luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul în care apare situația care determină ieșirea din sistem.
Prin urmare, schimbarea regimului fiscal nu înseamnă doar o modificare pentru viitor, ci presupune recalcularea obligațiilor fiscale potrivit regulilor aplicabile impozitului pe profit pentru perioada relevantă.
Un alt detaliu important este legat de suspendarea temporară a activității. O microîntreprindere aflată în inactivitate temporară înscrisă în Registrul Comerțului continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pe perioada în care figurează în această situație.
La reluarea activității, societatea poate continua să aplice regimul micro dacă îndeplinește condiția referitoare la angajarea salariaților în termen de 30 de zile inclusiv de la data înregistrării mențiunii de reluare a activității în Registrul Comerțului.
Regimul microîntreprinderilor presupune mai mult decât respectarea unui simplu plafon de venituri. Cifra de afaceri, situațiile financiare, numărul și statutul salariaților, activitățile desfășurate, structura acționariatului și relațiile cu alte firme pot influența direct regimul fiscal al unei societăți.
Pentru o firmă care pierde condițiile necesare, consecința poate fi semnificativă: trecerea de la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la impozitul pe profit, cu aplicarea regulilor fiscale începând din trimestrul relevant.
De aceea, verificarea periodică a condițiilor prevăzute de Codul fiscal și respectarea termenelor contabile și fiscale sunt esențiale pentru evitarea unor obligații suplimentare și a unor surprize neplăcute pentru antreprenori.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
