
Mănăstirea care a renăscut de fiecare dată din ruine: Ciocanu, comoara ascunsă în pădurile Muscelului!
La doar opt kilometri de Câmpulung Muscel, după doi kilometri de drum neasfaltat prin pădure, se ascunde unul dintre cele mai vechi și mai încercate așezăminte monahale din Argeș: Mănăstirea Ciocanu.
Nu este o mănăstire ușor de găsit. Și poate tocmai de aceea a rezistat. Timp de aproape cinci secole, a ars, s-a prăbușit și a fost reconstruită, de fiecare dată de oameni care au refuzat să o lase să dispară.
O ctitorie a oamenilor simpli!
Spre deosebire de marile mănăstiri domnești, Ciocanu nu a fost ridicată de un voievod, ci de niște săteni pioși din satul Malu. Prima atestare o plasează în secolul al XVI-lea, în anul 1547, ceea ce o face una dintre cele mai vechi mănăstiri din zona Muscelului.
Existența ei este confirmată în trei hrisoave, din anii 1677, 1776 și 1827, documente care arată că, în ciuda incendiilor repetate, așezământul nu a fost niciodată părăsit definitiv.
Istoria sa este una a schimbărilor: în 1600 a devenit schit de călugărițe, iar din 1610 a redevenit schit de călugări, așa cum este și astăzi.
Cutremurul care a dărâmat-o și cei 23 de ani de așteptare
Cea mai grea lovitură a venit în 1802. Cutremurul de atunci, unul dintre cele mai puternice din istoria Țării Românești, a dărâmat biserica din temelii.
A urmat o tăcere de 23 de ani. Abia în 1825, grație eforturilor cuviosului Neofit și ale lui Mihai Radovici, biserica a fost refăcută. Potrivit profesorului de istorie Constantin Vasilescu, citat în presa locală, tocmai această reconstrucție a salvat așezământul de la uitare.
Biserica veche, refăcută atunci, poartă hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.
O piatră funerară de peste 400 de ani!
În incinta bisericii se păstrează și astăzi o mărturie tăcută a vechimii locului: o piatră funerară din anul 1610, veche de peste patru secole. Este una dintre puținele urme materiale care leagă mănăstirea de primii ei viețuitori.
Ruină în 1922, renaștere în 1932!
Istoria s-a repetat un secol mai târziu. Ajunsă o ruină în 1922, Mănăstirea Ciocanu a fost refăcută și repictată în 1932 de arhimandritul Nicandru Manu. Acesta, ajutat de zeci de oameni din zonă, a construit o biserică nouă, cu hramul „Sfinții Apostoli”, chiar lângă construcția veche.
Astfel, la Ciocanu, vechiul și noul stau astăzi unul lângă altul: biserica din lemn, cu pictura ei deosebită, și biserica nouă, martore ale aceleiași credințe care a trecut prin foc, cutremur și uitare.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
