De ce nu poate România să umple Dunărea? Adevărul din spatele fluviului care seacă pe zi ce trece!
Imaginile cu Dunărea ajunsă la cote alarmant de scăzute pe teritoriul României revin aproape în fiecare vară și stârnesc aceeași întrebare: dacă plouă în țara noastră și râurile cresc, de ce fluviul nu își revine?
Răspunsul este mai simplu decât pare și ține de geografie, hidrologie și de dimensiunea impresionantă a celui mai mare fluviu din Uniunea Europeană. Soarta Dunării nu se decide în România, ci la sute și chiar mii de kilometri depărtare, în regiunile prin care trece înainte de a ajunge la noi.
De peste două luni, Europa Centrală și de Vest se confruntă cu secetă severă și valuri repetate de caniculă. Tocmai aceste regiuni alimentează cea mai mare parte a debitului Dunării.
Chiar dacă în România cad ploi consistente, iar râurile ies din matcă, contribuția lor la volumul total al fluviului este prea mică pentru a schimba situația. În cazul Dunării, ceea ce se întâmplă în Bavaria, Austria sau în bazinul superior al fluviului cântărește mult mai mult decât precipitațiile din Carpați.
Dunărea are un debit mediu de aproximativ 6.400 de metri cubi pe secundă și este alimentată de peste 300 de afluenți direcți și indirecți.
Deși 96 dintre acești afluenți se află pe teritoriul României, aportul lor este modest comparativ cu marile râuri din afara țării.
Cei mai importanți afluenți sunt:
Prin comparație:
Chiar și însumate, principalele râuri din România furnizează mai puțin de 800 mc/s, adică aproximativ cât debitul Tisei și de peste două ori mai puțin decât contribuția Savei.
Acest lucru explică de ce ploile din România nu pot compensa lipsa apei venite din vestul Europei.
Pe lângă rolul esențial în transport, agricultură și alimentarea cu apă, Dunărea este și una dintre cele mai importante surse de energie regenerabilă din Europa.
Fluviul traversează zece state – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina – însă doar cinci dintre acestea exploatează energia hidroelectrică de pe cursul principal.
În prezent, pe Dunăre funcționează aproximativ 60 de hidrocentrale.
Germania deține cele mai multe, 45 la număr, însă majoritatea sunt amplasate în zona de izvor și au capacități reduse.
Austria este liderul producției de energie hidro pe Dunăre. Cele zece mari hidrocentrale construite aici, împreună cu una administrată în comun cu Germania, produc aproximativ 40% din energia electrică generată pe întreg cursul fluviului.
Deși Austria produce cea mai mare cantitate totală de energie, cea mai impresionantă construcție hidroenergetică de pe Dunăre este Porțile de Fier I, realizată împreună de România și Serbia.
Barajul, cu o înălțime de 63 de metri, este cel mai mare de pe fluviu și găzduiește cea mai puternică hidrocentrală individuală de pe întreg cursul Dunării.
Pe locurile următoare se află barajul Gabčíkovo, din Slovacia, și Porțile de Fier II, un alt obiectiv strategic pentru sistemul energetic românesc și sârb.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
