GREȘEALA URIAȘĂ pe care o fac toți românii cu centrala! Detaliul banal care îți UMFLĂ FACTURA la gaze!
Reglarea apei din calorifere la valori cuprinse între 70 și 80 de grade Celsius reprezintă una dintre cele mai întâlnite erori în exploatarea sistemelor de încălzire, indiferent de vremea de afară sau de calitatea izolației locuinței. În cazul echipamentelor moderne în condensare, funcționarea la un nivel termic mai redus favorizează randamentul optim și permite scăderea facturilor la gaze naturale.
Există o delimitare clară între setările ambientale și cele ale instalației. Dacă termostatul programat la 21 de grade Celsius stabilește gradul de căldură dorit în încăpere, selecția de 55, 60 sau 70 de grade efectuată direct pe panoul centralei dictează temperatura agentului termic trimis pe tur către radiatoare.
Deși conlucrează strâns, cele două mecanisme au funcții separate. În vreme ce termostatul oprește încălzirea atunci când spațiul a atins nivelul cerut, reglajul de pe centrală determină cât de fierbinți devin caloriferele în timpul funcționării.
Pentru o centrală în condensare racordată la calorifere clasice, o valoare de pornire optimă este de 60 de grade Celsius. Când vremea de afară este mai caldă, sistemul poate asigura confortul necesar chiar și la 50-55 de grade Celsius, urmând ca valorile să fie crescute doar în perioadele de ger intens, neexistând o rețetă unică pentru fiecare imobil.
Spre deosebire de aparatele tradiționale, modelele în condensare au capacitatea de a recupera energia termică din vaporii de apă rezultați în urma arderii combustibilului.
Pentru a declanșa și susține eficient acest proces fizic, agentul termic care revine pe retur din instalație trebuie să aibă o temperatură cât mai scăzută.
O valoare redusă pe circuitul de tur scade direct temperatura de pe retur, maximizând performanța centralei. Astfel, o locuință poate fi încălzită foarte bine fără a fi necesar ca radiatoarele să funcționeze la temperaturi extreme.
O poziționare eronată a termostatului generează citiri deformate ale mediului ambiant, determinând centrala să primească comenzi care nu reflectă nivelul real de confort din casă.
Pe lângă selectarea camerei adecvate, un rol determinant îl au peretele pe care se fixează dispozitivul, distanța față de pardoseală și lipsa obstacolelor din proximitate. Producătorii subliniază că aparatul trebuie expus unei circulații naturale a aerului, pentru a capta o valoare medie relevantă.
În situația noilor montări este indicată o înălțime de aproximativ 1,5 metri de la podea, în timp ce instrucțiunile dedicate variantelor wireless menționează adesea un interval situat între 1,2 și 1,5 metri.
Această distanță este esențială deoarece aerul cald urcă spre tavan. Dacă aparatul este fixat prea sus, va măsura o căldură excesivă, iar dacă este așezat prea aproape de podea, va citi valori mult mai reci decât cele resimțite de locatari în activitățile zilnice. În toate cazurile, specificațiile furnizate în cartea tehnică a fiecărui model rămân criteriul principal de urmat.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
