În ograda lui Calinic: IIsus vândut pe o poală de arginți la Mănăstirea Curtea de Argeș

DISTRIBUIȚI
balci manastire cdag

Mănăstirea Curtea de Argeș, poate cel mai cunoscut lăcaș de Cult al județului Argeș, și simbol al locuitorilor acestor meleaguri a devenit, din păcate, un bâlci ieftin și pestriț care nu poate decât să arunce o pată neagră pe obrazul celor care o au în administrare. Dar nu prea le pasă acestora și, cu toată părerea de rău, trebuie să spunem că prostul gust de care dau dovadă iese și mai mult în evidență în preajma maiestuoasei mănăstiri. În grădinile dintre mănăstire și paraclis ( biserica din spate) au apărut niște monstruozități de statuete, cai, iepuri, cerbi din lemn, de un prost gust total. Trecem peste interdicțiile drastice de a călca iarba sau de a rupe florile amintindu-ne că atmosfera cu adevărat încărcată de pioșenie de la mănăstirile din Bucovina ar fi împiedicat pe oricine să atingă o floare. Și acolo sunt puzderie de flori. Și noi avem puzderie… dar de obiecte ca de bâlci, aproape orice intră în flagrant conflict cu ideea de religie vânzându-se aici. Și poate nu ne-ar deranja tarabele de la intrarea în paraclisul care adăpostește moaștele Sfintei Sfântulițe Filofteia, dacă magazinul de la poartă n-ar fi gol. Deși e departe de cele două obiective și comerțul făcut acolo nu deranjează pe nimeni. Aici, în fața paraclisului, forfota este de nedescris și, în tandem cu oribilitățile din lemn cu formă de animale, aștepți să sară din vreun colț vreun clovn sau să zărești o tiribombă. Nu ne-am fi mirat să vedem și niște vată pe băț.

Cerșetorie, târguială, telefoane și înghesuială în paraclisul cu moaștele Sfântuliței

Și pentru că ceea ce era afară poate nu ne convinsese de faptul că kitch-ul nu era cu adevărat desăvârșit, am intrat în paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș ca să vedem că se poate și mai rău. Nici măcar pe departe nu mai recunoști atmosfera de biserică, pentru că ea nu există. Paraclisul care adăpostește moaștele iubitei Sfântulițe este acum un magazin luat cu asalt de credincioșii care mai mult târguiesc decât se roagă. Și nici nu mai aveai cum să te rogi în contextul în care un conațional își urcase țâncul cu fundul pe pervazul ferestrei, alți vizitatori se înghesuiau să cumpere cadouri din categoria ace, brice și carice mănăstirești. Înghesuială totală și îmbrânceli- căci a cumpăra de la doi metri de niște moaște e mai plin de ”sfințenie”; galăgie, căci se pierdeau unii de alții în învălmășeală, telefoane sunând, comentarii și discuții inadecvate și tot ce poate fi mai urât, mai rău, mai de prost gust și mai departe de cele sfinte. Și, ca tabloul să fie complet, la ora la care am vizitat noi mănăstirea, după amiaza, nu era nici vecernia, nici utrenia. Dar nici vreo inițiativă a lui Caliopie sau Calinic de a pune un fundal sonor cu muzică religioasă. Deh, nu suntem în biserică, ci la bâlci. Și ca de la orice bâlci nu lipseau cerșetorii, obișnuiți dealtfel. Dar, de data aceasta cerșeau direct în interiorul paraclisului, unul dintre ei, la numai trei metri de altar. Interesant este că, în incinta paraclisului se vând de toate, mai puțin lumânări care au fost mutate în exterior. Tocmai lumânările. Din respect pentru ideea de creștinism nu am făcut poze cu țigănia din biserică…Dincolo de mâhnirea inegalabilă care-ți pătrunde în suflet, întrebarea cu care pleci de acolo este următoarea: cum pot, oare, mai marii bisericii din Argeș să-și bată joc într-un asemenea hal de cea mai frumoasă mănăstire din România? De ce pentru niște amărâți de ”arginți” îl vând pe IIsus la Curtea de Argeș?

Ada Nicolau

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here