Cu mai puțin de două luni până la primul meci de la Cupa Mondială din Brazilia, vă invităm, zi de zi, la o scurtă călătorie în timp, în istoria celei mai importante competiții fotbalistice din lume.
Dacă la turneul din Brazilia, al doilea pe care îl găzduiește țara cu cele mai multe titluri în palmares, vor lua startul 32 de echipe, care au trecut de competiții preliminare foarte dificile, la prima ediție – Uruguay 1930 – doar 13 țări au ales să își trimită reprezentativele.
Primul turneu final rămâne și singurul găzduit de un singur oraș – Montevideo. Stadionul ”Centenario”, care este și astăzi în funcțiune, fără să fi suferit modernizări capitale, a fost construit în doar opt luni de zile și – cu o capacitate de 90.000 de locuri – era cea mai mare arenă dedicată fotbalului din afara Marii Britanii.
România a fost una dintre cele patru echipe europene prezente la turneu, alături de Belgia, Yugoslavia și Franța. Majoritatea forțelor fotbalului de pe ”Bătrânul continent” – în frunte cu Anglia – au refuzat drumul de aproape trei săptămâni cu transatlanticul până în Uruguay.
Selecționata română, aflată sub patronajul Regelui Carol al II-lea, a fost pregătită de Constantin Rădulescu, care a fost și unul dintre arbitrii competiției. În afară de Emerich Vogl și Rudolf Wetzer niciun jucător român nu îmbrăcase de mai mult de
zece ori tricoul naționalei.
Tricolorii au jucat primul lor meci din istorie la Cupa Mondială în 14 iulie, pe stadionul ”Pocitos”, în fața a doar 300 de spectatori – cea mai redusă asistență din istoria Cupei Mondiale. Adversarul: Peru.
Deșu a deschis scorul în primul minut de joc, iar partida s-a transformat apoi într-un război. Sud-americanii au apelat la faulturi extrem de dure, care au dus la accidentarea gravă a lui Steiner, dar și la eliminarea din joc a agresorului său, prima din istoria Cupei Mondiale. După doar 20 de minute de joc, România a fost forțată să joace în doar nouă jucători (n.r. – înlocuirile nu erau permise), după ce și Stanciu a fost lovit grav de un adversar.
Tactica peruanilor a dat roade în minutul 75, când Souza Ferreira a egalat. Stanciu, care îndura dureri groaznice la marginea terenului, având rotula dislocată, a decis să reintre pe teren. Câteva minute mai târziu, miracolul s-a produs.
Stanciu a țopăit până în careul advers, unde a primit mingea și l-a fentat pe portar, marcând cu piciorul rănit poate cel mai emoționant gol al României din istoria Cupei Mondiale. La insistențele colegilor, atacantul în vârstă de 19 ani s-a retras din nou pe banca de rezerve, de unde a văzut și ultima reușită a meciului, semnată de Nicolae Kovacs.Victoria cu 3-1 avea să rămână singurul succes al tricolorilor la Cupa Mondială timp de 40 de ani.
Presa peruană a realizat, cu ocazia acestui meci, primul comentariu ”live text” din istoria presei. Publicația ”El Comercio” avea un trimis special la stadion, iar după fiecare fază notabilă acesta alerga până la un telegraf aflat într-o clădire învecinată și transmitea informațiile către sediul redacției din Lima. Aici, de la un balcon, redactorul-șef al publicației le striga miilor de oameni adunați în piață ce se întâmplă la Cupa Mondială.
România a pierdut al doilea meci al grupei în fața Uruguayului cu scorul de 4-0, încasând toate golurile în prima repriză în fața a peste 80.000 de oameni, pe ”Centenario”. Gazdele au mers mai departe și, în cele din urmă, au cucerit titlul mondial, după o finală încinsă cu Argentina, scor 4-2.
http://www.youtube.com/watch?v=UjIyZi8wOzU
