Un băiat a evadat din iadul de la Berevoeşti în martie 2016, cu trei luni înainte ca autorităţile să descindă pe uliţele traficanţilor de sclavi. La doar 19 ani, el a reuşit să se salveze de unul singur şi apoi să scape din mâinile „stăpânului” care a plecat să-l caute, în acea noapte.
A dat declaraţii la Poliţie din prima lui zi de libertate, dar ancheta DIICOT a durat aproape 4 ani. Şi, deşi a spus că trei oameni l-au folosit ca sclav, numai doi au fost puşi sub acuzare.
Ei au fost condamnaţi cu sentință finală, de curând, la 3 ani şi, respectiv, 2 ani şi jumătate de închisoare. Povestea tânărului va rămâne în antologia curajului.
L-a urmărit şi l-a prins aproape de oraş
Mergea pe șosea, prin noapte şi frig, uitându-se mereu în spate. Şi atunci când zărea lumini de faruri, se ascundea după copaci sau în şanţurile de lângă drum, de teamă ca în acea maşină să nu fie Bobi, „stăpânul” de la care fugise.
Când la orizont au apărut, răzleţe, luminile din Câmpulung, a ştiut că e aproape salvat. Era îngheţat şi flămând şi făcuse 10 kilometri pe jos. Atunci a auzit în spate o maşină oprind şi, când s-a întors, l-a văzut pe Bobi coborând din ea, cu o ţeavă în mână. Venea spre el, iar Paul* a scos cuțitul din buzunarul de la geacă, pregătit să se apere.
A dat cu el, dar a izbit mai mult în aer, căci bărbatul a reuşit să-l pună jos şi a început să-l lovească, strigându-i: „Ce, bă, credeai că scapi? Las că te omor eu pe tine”.
A vrut să-l urce în maşină şi i-a prins mâinile la spate, ca arestaţilor, însă atunci Paul şi-a strecurat braţele din mânecile gecii și a fugit rupând pământul. Nu s-a oprit să-şi tragă sufletul şi nici să vadă dacă e urmărit, până când n-a ajuns în oraş.
Victima: „Am sunat, dar nu mi-a răspuns nimeni”
„Acolo, am sărit un gard, în curtea unor blocuri”, le-a declarat băiatul poliţiştilor. „Am sunat apoi la mai multe uși, dar nu mi-a răspuns nimeni, aşa că m-am pitit în niște tufișuri, până s-a mai luminat”. Era o zi de duminică, 27 martie 2016. Dimineaţa, când s-a convins că Bobi i-a pierdut urma, Paul a mers la un PECO de lângă blocuri. Era murdar şi îngheţat şi avea ochiul şi urechea dreaptă învineţite de lovituri.
„Am găsit la PECO doi băieți care lucrau acolo și i-am rugat să sune la Poliție”, spune Paul, „dar ei mi-au zis să stau liniștit, că o să vină în curând o mașină de poliție în zonă. După o vreme, văzând că nu vine nimeni, am crezut că băieții m-au păcălit şi am plecat mai departe”.
Indiferenţa e cea care poartă răul prin lume. De trei ceasuri băiatul se ruga de oameni să-l ajute, iar singura căreia i s-a făcut milă de el a fost o femeie, vânzătoare la magazinul de lângă PECO.
„Părea foarte speriat și m-a rugat să sun la Poliție, pentru că e urmărit de niște țigani care vor să-l bată”, a declarat femeia, în anchetă. „Până să vină poliția, mi-a spus că e din Radomirești, Olt, și că a fost răpit și ținut cu forța să muncească de cei care-l urmăresc”.
În comuna Radomireşti, Paul locuia, de câteva luni, în casa unei femei căreia el îi spunea „doamna”. Dar nu acolo era „acasă” pentru băiatul de 19 ani. Paul s-a născut într-un oraş mic din sudul ţării şi mai are doi fraţi. Avea doar 6 ani când l-a lovit prima nenorocire. Un tractor a dat peste el, iar băiatul a fost operat la cap şi de atunci a rămas cu un uşor handicap: vorbeşte uneori mai greu și înțelege mai încet anumite lucruri. Apoi, la 8 ani, Paul a rămas orfan de mamă.
A ajuns în grija unui asistent maternal care l-a ţinut până a terminat şcoala generală, după care statul l-a plasat într-un orfelinat. La 18 ani, a plecat de acolo şi s-a dus să muncească la o fermă de animale. După câteva luni, un prieten i-a zis de „doamna”, şi aşa a ajuns în Radomireşti. „Doamna” avea grijă de el şi singura lui treabă era să ducă pe islaz caprele, la păscut. Acolo stătea şi asculta toată ziua muzică pe telefonul mobil, iar asta era cea mai mare bucurie a lui. În dimineaţa în care i s-a stricat telefonul, primul lui gând a fost meargă la Bucureşti, la fiul „doamnei”, ca să i-l repare.
A fugit de pe câmp şi s-a oprit la autostop, pe marginea drumului naţional. Era 17 martie 2016, iar „doamna” l-a dat pe Paul dispărut la Poliţie în aceeaşi zi. Traficantul l-a luat „la ocazie” După un sfert de oră, lângă el a oprit o camionetă în care se aflau doi bărbați. La volan era Gheorghe Coşcodaru, zis Bobi. I-a zis lui Paul că ei merg până-n Alexandria, iar băiatul a urcat, bucuros că mai scurtează din drum. În maşină, au început să-l întrebe despre el şi au aflat că a crescut la casa de copii. Şi-au zis că n-are cine să-l caute, aşa că au început, din vorbe, să-l tragă în capcană. L-au rugat să-i ajute să încarce lemne în Alexandria, apoi s-a făcut întuneric, iar Bobi l-a invitat să meargă la el acasă, în Berevoeşti. I-a promis că o să-i dea un loc de muncă, cazare și mâncare.
„Am sfârșit prin a merge cu Bobi, întrucât aveam nevoie de bani”, spune Paul. Primea mâncare stricată şi dormea pe ciment Bobi locuia cu soţia şi cu părinţii lui. Peste drum, avea casă sora lui Bobi, Anca Coşcodaru, şi soţul acesteia, despre care Paul nu ştie decât că „era de etnie romă, înalt și slab” şi toată lumea îl striga „Şaolin”.
Băiatul a fost forţat să muncească în ambele gospodării: încărca lemne, avea grijă de animale, mătura prin curte, spăla rufe şi spărgea buşteni pentru foc. „Îmi dădeau mâncare stricată”, spune el, „şi pentru că îmi era foame, culegeam mere verzi şi degerate de pe jos, din livadă”. Noaptea, Bobi îl încuia într-o cameră fără niciun pat, iar băiatul era nevoit să doarmă pe jos, direct pe ciment.
Citeste continuarea aici.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
