Am fost ieri, în Sfânta duminică a Floriilor, la invitația domnului Ion Parpală, primarul harnic și inimos de la Ștefan cel Mare, într-un loc miraculos – la Mănăstirea Glavacioc.
Este un loc în care Casian, starețul Mănăstirii, întărit de dragoste de neam și de oameni, a reușit, încet, încet să facă Glavaciocul să renască! Bucuria slujirii lui Hristos Lumina şi liniştea cu care te întâmpină chipul părintelui Casian îţi dau siguranţa omului care trăieşte în Dumnezeu zi de zi, cu bucurie, fără crispare sau teamă. Stând de vorbă cu el, îţi dai seama că este făcut pentru locul acesta, că parcă s-a născut în biserică.
Am participat la slujba strămoșească de Florii, am luat ramuri de salcii sfințite peste veacuri întru Hristos și am asistat la o slujbă ale cărei taine au vibrat profund în ființa tuturor celor prezenți.
Ridicat în zona de confluenţă a trei judeţe, Argeş, Dâmboviţa şi Teleorman, în locul unde altădată îşi dădeau întâlnire dumbrăvile Vlăsiei şi codrii Teleormanului, ansamblul monahal de aici rămâne un însemn viu al credinţei de odinioară a românilor nord-dunăreni, credinţă trează în sufletele celor ce vieţuiesc şi astăzi aici. Pictura lăcaşului, vechile pisanii şi pietrele funerare ale boierilor pământeni sunt mărturia unei lecţii de iubire pentru biserică şi neam, predată de ctitorii Glavaciocului urmaşilor lor.
Ce frumoase sunt sărbătorile pascale când pizmășia dispare, când credința e mai puternică decât îndoiala și smerenia ia locul trufiei ce e avidă să cucerească lumea în care trăim!
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
