Adrian Tase, incursiune FASCINANTĂ în „bestiarul” medicinei și al muzicii: DEZVĂLUIRILE reputatului cardiolog despre ARTA care poate vindeca!
Există întâlniri intelectuale surprinzătoare între medicină și muzică, două domenii aparent îndepărtate, dar care, privite dincolo de granițele specializărilor lor, ajung să se intersecteze în jurul unor concepte fundamentale precum adevărul, binele, frumosul și chiar suferința umană. Pornind de la această perspectivă, Conf. Dr. Adrian Tase, reputat medic cardiolog argeșean, propune o incursiune aparte în universul „bijuteriilor” și al „bestiarelor” medicale și muzicale.
Termenul de bestiar, după cum mărturisește cunoscutul medic argeșean, nu îi aparține în exclusivitate, fiind preluat „de la un distins confrate, eminent chirurg și scriitor din Capitală”, care și-a lansat recent cartea la Centrul Cultural Pitești. Dincolo de această filiație intelectuală, ideea devine pretextul unei reflecții ample asupra relației dintre știință, artă și condiția umană. „Medicina și muzica au multe în comun, dar există și diferențe semnificative”, explică Conf. Dr. Adrian Tase, subliniind că medicina se află la confluența mai multor lumi.
„Medicina se află la intersecția mai multor lumi: a adevărului – care este știința, a binelui – care este filosofia, și a artei care pornește de la frumusețea anatomică renascentistă ajungând la virtuozitatea mânuirii bisturiului”, afirmă cunoscutul cardiolog argeșean.
În această viziune, actul medical nu poate fi redus la o succesiune de diagnostice, proceduri și protocoale. El presupune cunoaștere, responsabilitate morală și, nu de puține ori, o veritabilă dimensiune artistică. De la anatomia redescoperită și celebrată în Renaștere până la precizia aproape ritualică a chirurgului care mânuiește bisturiul, medicina devine o disciplină în care rigoarea științifică poate coexista cu estetica gestului și cu responsabilitatea față de viața pacientului.
La rândul său, muzica este descrisă de Conf. Dr. Adrian Tase drept o formă superioară de expresie artistică, capabilă să depășească simpla plăcere estetică și să atingă dimensiuni profunde ale experienței umane. „Muzica, la rândul ei, este sublima artă spectrată de la virtuozitatea instrumentală la tușarea transcendentului”, spune cunoscutul medic cardiolog.
Mai mult, arta sunetelor nu investighează doar frumosul, ci și adevărul, prin disciplinele sale teoretice și analitice. „Alături de frumos, arta sunetelor investighează adevărul prin discipline ca forme, muzicologie și, bineînțeles, teoria muzicii – de la game până la ramurile schenkeriană și riemanniană”, explică acesta.
În ultimii ani, însă, relația dintre muzică și medicină a depășit zona metaforei și a intrat tot mai pregnant în sfera terapiilor complementare.
Conf. Dr. Adrian Tase amintește în acest context congresul mondial de terapie prin muzică desfășurat la Bologna, eveniment care a adus în prim-plan o concluzie importantă: efectele terapeutice ale muzicii nu sunt apanajul exclusiv al repertoriului clasic. „Recentul congres mondial de terapie prin muzică desfășurat la Bologna a evidențiat că nu numai muzica clasică are valențe curative, așa cum se menționase în urmă cu trei ani”, precizează cardiologul.
Prin urmare, inclusiv muzica rock poate dobândi valențe terapeutice, în anumite condiții. „Rock-ul devine prescriptibil într-un fotoliu special în care vibrațiile muzicii sunt absorbite de recipient”, arată medicul, descriind o abordare în care experiența muzicală devine aproape una corporală, nu doar auditivă.
Nici jazzul nu este exclus din această ecuație. „Jazz-ul, prin dimensiunea improvizatorică, activează pacientul, implicându-l direct în relația cu terapeutul”, explică Conf. Dr. Adrian Tase.
Astfel, muzica nu mai este privită exclusiv ca un produs cultural, ci și ca un posibil instrument de intervenție asupra stării psihice și emoționale a pacientului.
Dar orice incursiune în universul medicinei și al muzicii ar fi incompletă dacă ar păstra doar dimensiunea luminoasă a acestora. Există și o fațetă dură, uneori tulburătoare, a medicinei.
Conf. Dr. Adrian Tase îl evocă pe chirurgul și scriitorul Cătălin Rădulescu, care propune o definiție provocatoare a chirurgiei. „Cătălin Rădulescu etichetează chirurgia, dacă nu ca pe un scandal, cel puțin ca pe o formă de violență în care agresiunea este totală, planificată și în formă continuată, spre binele pacientului, desigur”, relatează reputatul medic cardiolog argeșean.
Este, în fond, unul dintre paradoxurile profunde ale medicinei: pentru a salva, medicul trebuie uneori să rănească; pentru a vindeca, trebuie să intervină invaziv asupra organismului. Această aparentă contradicție este ilustrată prin poveștile unor chirurgi celebri.
Autorul dezvoltă șapte istorii medicale, între care se remarcă figura lui Werner Forssmann, pionier al cateterismului cardiac. „Primul este Werner Forssmann, inventatorul cateterismului cardiac care, din lipsa voluntarilor, a experimentat noua metodă chiar pe propria persoană!”, amintește Conf. Dr. Adrian Tase.
Gestul lui Forssmann rămâne emblematic pentru istoria medicinei: într-o epocă în care o asemenea procedură era considerată extrem de riscantă, medicul a ales să devină el însuși subiectul experimentului.
La polul opus al acestei galerii se află Thoma Ionescu, una dintre personalitățile fondatoare ale chirurgiei românești. „Iar ultimul este Thoma Ionescu, întemeietorul școlii naționale de chirurgie, veșnic neîmpăcat că nu i s-a decernat premiul Nobel pentru implementarea unor tehnici chirurgicale inovatoare”, spune cardiologul.
Dacă medicina poate transforma violența controlată într-un instrument al vindecării, muzica poate cunoaște, la rândul ei, un destin paradoxal: aceeași artă capabilă să aline poate fi confiscată ideologic și utilizată în scopuri dintre cele mai întunecate.
Un exemplu emblematic este Richard Wagner. Compozitorul german, autor al unor creații monumentale precum Der Ring des Nibelungen, Tristan und Isolde și Parsifal, a fost transformat postum într-un simbol exploatat politic.
„Compozitorul german Richard Wagner, cunoscut pentru compozițiile sale monumentale (…) a fost folosit post-mortem în scopuri neortodoxe”, arată Conf. Dr. Adrian Tase.
Adolf Hitler a fost un admirator fanatic al lui Wagner, pe care îl considera un „spirit înrudit”, iar această fascinație a depășit cu mult zona preferințelor estetice. „Această obsesie s-a concretizat prin transformarea muzicii wagneriene în ceea ce muzicologi numesc coloana sonoră a național-socialismului”, subliniază medicul.
Astfel, muzica demonstrează că nu este niciodată complet neutră atunci când intră în mâinile puterii. O creație artistică poate fi reinterpretată, instrumentalizată și transformată într-un vehicul ideologic, indiferent de intenția inițială a creatorului.
Paradoxul continuă și în epoca modernă. Conf. Dr. Adrian Tase face legătura dintre compozitorul german și organizația paramilitară Wagner, asociată cu Evgheni Prigojin și cu operațiuni desfășurate în Africa, Orientul Mijlociu și Ucraina. „Un alt dictator, de data aceasta contemporan cu noi, Vladimir Putin, a etichetat cu numele compozitorului german organizația paramilitară Wagner organizată de Evgheni Prigojin”, amintește cunoscutul medic argeșean.
Numele unui compozitor devenit simbol al culturii europene a ajuns, în acest mod, să fie asociat cu o organizație militară controversată, într-un nou exemplu al felului în care memoria culturală poate fi deturnată și reconfigurată.
Nici rockul, unul dintre cele mai influente curente muzicale ale ultimelor decenii, nu scapă de această ambivalență. „Muzica rock and roll este foarte iubită de la originile ei și până în prezent, fiind redescoperită de noile generații”, observă Conf. Dr. Adrian Tase.
Dar aceeași forță sonoră care poate produce energie, catharsis și emoție poate fi transformată într-un instrument al agresiunii psihologice. Medicul amintește folosirea unor piese de heavy metal la intensități sonore extreme, în buclă repetitivă, ca parte a unor metode de interogare și privare de somn asociate închisorii Guantanamo Bay.
Este poate una dintre cele mai tulburătoare demonstrații ale puterii sunetului: muzica poate vindeca, mobiliza, emoționa și inspira, dar, în anumite contexte, poate deveni și instrument de constrângere.
În cele din urmă, reflecția lui Conf. Dr. Adrian Tase se întoarce la ideea de la care a pornit: medicina și muzica, în ciuda zonelor lor întunecate, converg în primul rând către o dimensiune terapeutică. „Așadar, cu excepțiile mai sus menționate, muzica și medicina converg spre zona terapeutică”, conchide cardiologul argeșean.
Este o concluzie care deschide, de fapt, o nouă perspectivă. Medicina nu mai apare exclusiv ca știință a bolii și a tratamentului, iar muzica nu mai este doar arta sunetului. Între cele două se construiește un teritoriu comun în care biologia, psihologia, estetica și experiența umană se întâlnesc.
Iar această incursiune în „bijuteriile și bestiarele” medicale și muzicale pare să fie doar începutul.
Conf. Dr. Adrian Tase anunță că reflecția va continua într-un viitor editorial intitulat „Terapii medicale dintr-o perspectivă bioanalogică”, care promite să ducă mai departe această explorare a conexiunilor dintre corp, minte, artă și mecanismele subtile prin care acestea se influențează reciproc.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
