Obligația de plată a cheltuielilor comune rămâne o temă fierbinte pentru locatari, mulți proprietari invocând frecvent faptul că nu folosesc anumite spații pentru a cere scutiri de la întreținere. Conform prevederilor legale în vigoare, Legea nr. 196/2018 privind funcționarea asociațiilor de proprietari stabilește însă foarte clar că nimeni nu poate fi exceptat de la plata lucrărilor care vizează proprietatea comună, indiferent de etajul la care locuiește.
Principalul motiv pentru care apar numeroase neînțelegeri este percepția greșită că utilizarea directă a unui bun dă dreptul la neimplicare financiară. Practic, legislația subliniază că proprietarii de la parter au obligația legală de a contribui la reparațiile necesare pentru acoperis sau terasă, la fel cum locatarii de la ultimele etaje trebuie să participe la costurile generate de lucrările de la subsol sau de la infrastructura de rezistență a clădirii. Aceleași reguli se aplică și pentru alte elemente esențiale ale condominiului, cum sunt casa scării, fațada, structura de rezistență, ascensorul sau coloanele comune de apă, încălzire și canalizare.
O distincție importantă pe care locatarii trebuie să o cunoască vizează modul în care sunt tratate diferitele tipuri de costuri. De exemplu, în cazul ascensorului, legea face diferența între reparații și întreținere, care privesc proprietatea comună și sunt obligatorii pentru toți, și consumul de energie electrică necesar funcționării zilnice. Pentru această din urmă categorie, adunarea generală a asociației poate vota exceptarea persoanelor care locuiesc la parter, demisol, mezanin sau etajul întâi. În schimb, pentru lucrările majore de întreținere sau reparație a ascensorului, argumentul lipsei de folosință nu scutește pe nimeni de la plată.
De asemenea, calculul contribuțiilor nu se face după bunul plac al conducerii asociației și nici în funcție de numărul de camere dintr-un apartament. Cota-parte indiviză, elementul de bază în repartizarea cheltuielilor pentru părțile comune, se calculează raportând suprafața utilă a locuinței individuale la totalul suprafețelor utile din clădire, conform datelor din cartea funciară. Pe lângă acest criteriu, legislația mai permite repartizarea cheltuielilor în funcție de numărul de persoane, consumul individual înregistrat de apometre sau alte contoare, ori direct pe beneficiari.
Specialiștii în administrarea imobilelor atrag atenția că asociațiile de proprietari au la rândul lor o responsabilitate strictă și nu pot stabili criterii arbitrare de împărțire a costurilor. Orice hotărâre luată cu încălcarea normelor legale de repartizare riscă să fie nulă de drept, ceea ce înseamnă că locatarii au dreptul să verifice listele de întreținere, modul de calcul și documentele justificative ori de câte ori apar sume ridicate pentru lucrări la părțile comune.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
