Atacuri precum cel al elevului de clasa a VII-a din Bistrița, care și-a înjunghiat profesoara și un coleg purtând cască și cagulă, pot ascunde în spate o criză profundă de apartenență și o poveste interioară clădită în timp, explică psihologul clinician și psihoterapeutul adlerian Yolanda Crețescu.
Specialista atrage atenția că astfel de gesturi extreme nu apar dintr-o simplă furie de moment. În cazul de la Bistrița, elevul, venit din Spania în 2019, era descris de cei din jur ca fiind izolat și slab integrat. Bunicul său a povestit că era victima bullyingului.
„Dintr-o perspectivă adleriană, orice comportament urmărește un scop. Un copil dezrădăcinat, care se simte umilit și nu își găsește locul, dezvoltă un puternic sentiment de inferioritate. Se întreabă cum poate să conteze. Dacă apartenența firească, prin familie, prieteni și școală, pare blocată, atunci va căuta o compensare pe o cale greșită – dominația asupra altuia. Violența devine atunci un mod distorsionat de a transmite mesajul <<Acum mă vedeți>>”, explică Yolanda Crețescu.
Potrivit psihologului, se creează astfel o logică privată, valabilă doar pentru copilul respectiv: „Sunt nedreptățit, lumea este periculoasă, am dreptul să lovesc primul”. Peste această gândire se așază apoi o ideologie care îi oferă un vocabular, un dușman și, cel mai important, o identitate.
De ce a atacat un coleg cu care nu avusese conflict?
Psihologul consideră relevantă alegerea victimei din Bistrița – un elev mai mic, pe care atacatorul îl percepea ca fiind de altă etnie, din cauza tenului mai închis. Nu și-a atacat agresorii direcți, ci a ales pe cineva perceput ca „altul”.
„Este un mecanism de deplasare. Cel care se simte jos în ierarhie își inventează o altă ierarhie, în care el este deasupra”, spune specialista.
Costumul, briceagul și aparenta lipsă de empatie arată, în opinia ei, o schimbare de identitate: „Identitatea de copil slab este înlocuită cu una de luptător”. Crețescu subliniază însă că este prea devreme pentru concluzii clinice ferme.
Cazul de la Bistrița nu este singular. La doar câteva zile distanță, un elev de clasa a IX-a din Pitești și-a atacat doi colegi cu o macetă în toaleta școlii, iar pe 23 octombrie, la Timișoara, poliția a verificat o fotografie apărută online cu un elev de 13 ani ținând un cuțit în clasă.
„Ce vor să demonstreze? Că există. Că au putere. Că nu mai sunt copilul căruia i se pune piedică. De aceea efectul de contagiune este real. Fiecare filmare distribuită, fiecare nume repetat în presă poate deveni, pentru alt copil vulnerabil, o invitație. Există comunități online care transformă autorii unor atacuri în eroi”, avertizează psihologul.
Aceasta atrage atenția asupra prăpastiei dintre părinți și adolescenți: „Mulți copii au astăzi o <<cameră>> în care părinții nu intră: telefonul. Sunt prezenți fizic, dar absenți acolo unde copilul își construiește identitatea”.
Faptul că la Bistrița atacul a fost pregătit timp de opt luni, cu un manifest și postări de amenințare, într-o casă cu adulți, la un copil descris ca având rezultate bune la învățătură, arată cât de bine poate ascunde mediul online un copil care pare cuminte.
„Notele bune, liniștea, faptul că stă în camera lui pot fi exact semnele pe care le ratăm”, spune Yolanda Crețescu. Ea comentează și propunerea legislativă de interzicere a rețelelor sociale sub 14 ani: „Înțeleg impulsul, dar interdicția singură nu rezolvă. Un copil căruia îi iei telefonul, dar cu care nu vorbești, își va găsi alt telefon. Nu a fost radicalizat doar de un ecran, ci de un gadget care a umplut un gol pe care nimeni din jur nu l-a umplut”.
Semnalele care ar trebui să îi alarmeze pe părinți
Psihologul spune că nu există un semn unic care anunță premeditarea unui atac, ci un cumul de tipare: izolare accentuată, retragere socială, mult timp petrecut singur; fascinație pentru arme și pentru autori ai altor atacuri; limbaj care dezumanizează, glume jignitoare la adresa altor etnii sau colegi; amenințări voalate de tipul „O să vedeți voi”, desene sau postări cu mesaj agresiv; obiecte neobișnuite: echipament tactic, cuțite, cagule, liste cu ținte, scrieri lungi ascunse; schimbări bruște – un calm neobișnuit după o perioadă de agitație, senzația că și-a găsit un scop, secretomanie.
În ceea ce privește sistemul de educație, Yolanda Crețescu consideră că atacurile nu pot fi eliminate total, dar pot fi prevenite prin echipe de evaluare a riscului în școli, tratarea bullyingului ca pe o urgență psihologică, o alianță reală între școală și familie și prin educație digitală.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
