Gheorghe Smeoreanu dovedește încă o dată că, în afară de jurnalism și de „ingineria” ziarelor, fie ele tipărite sau online, poate să se ocupe cu succes și de altfel de scrieri, de data aceasta unele în care se dedublează și în care este capabil să se privească pe sine, cu bune și cu rele, deopotrivă. Eseurile cuprinse în ultima sa carte, „Sfârșitul Presei și Ultimul Ziarist”, lansată, vineri, la Centrul Cultural Pitești, sunt un bun exemplu de analiză a ziaristului, în general, prin prisma nevoilor personale pentru spirit și suflet, la care, din pricina timpului dedicat presei, renunță uneori prea ușor și poate pentru prea mult timp. Totodată, așa după cum a mărturisit cu prilejul lansării, noua sa carte poate fi dedicată, deopotrivă, și oamenilor care acționează în sfera politicului. Politică – jurnalism politic, o relație cu dublu sens, frumoasă, pe de o parte, infectă, pe de altă parte sau muzică de Brahms asezonată cu scriere de poezii și lectură din clasici? Dumneavoastră, stimați confrați în ale publicisticii, ce ați alege?
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
