Izvorul Tămăduirii: semnificație, tradiții și obiceiuri în Săptămâna Luminată! Ce este strict interzis să faci pentru a nu atrage ghinionul!
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, dedicată Maicii Domnului, este celebrată în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată. Această zi de mare însemnătate pentru creștinii ortodocși nu are o dată fixă în calendar, fiind marcată în toate lăcașurile de cult prin slujbe de sfințire a apei, ceremonie cunoscută sub numele de Aghiasma Mică.
CITEȘTE ȘI: Ultimă oră! Casa de Pensii Argeș a anunțat acum! Vești extraordinare pentru pensionari! Se întâmplă în mai!
Originile acestei sărbători sunt legate de o minune petrecută în proximitatea vechiului Constantinopol. Potrivit tradiției, Maica Domnului i-a indicat viitorului împărat Leon cel Mare (457-474) locul unde se afla un izvor cu apă vindecătoare, înainte ca acesta să urce pe tron.
Relatările bisericești spun că Leon a întâlnit într-o pădure un orb rănit care se rătăcise. În timp ce căuta apă pentru a-i potoli setea bătrânului, Leon a auzit vocea Fecioarei Maria, care l-a îndrumat către un izvor ascuns. Urmând indicațiile primite, el nu doar că a potolit setea orbului, dar i-a și uns ochii cu apa tămăduitoare, redându-i acestuia vederea. După ce a devenit împărat, Leon a construit o biserică pe acel loc, unde numeroși bolnavi s-au vindecat de-a lungul timpului.
Ulterior, și împăratul Justinian (527-565), care suferea de o afecțiune gravă, s-ar fi însănătoșit după ce a băut din apa acestui izvor. În semn de recunoștință, el a ridicat o biserică și mai impunătoare, care a fost însă distrusă de turci în anul 1453, odată cu căderea Constantinopolului.
În prezent, credincioșii care ajung la Istanbul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Deși actuala construcție a fost ridicată în secolul al XIX-lea, la subsolul acesteia se află un paraclis ce datează din secolul al V-lea, unde izvorul cu apă vindecătoare curge și astăzi.
Această zi dedicată Maicii Domnului face trimitere și la evenimentele din Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a plâns la picioarele Crucii, este cinstită acum ca un izvor de speranță și de tămăduire pentru toți cei aflați în suferință.
Credincioșii participă în această zi la slujba de sfințire a apei, cunoscută ca Aghiasma Mică, despre care se spune că poate fi consumată pe tot parcursul anului, spre deosebire de apa sfințită la Bobotează, care are un regim de utilizare mai strict.
Rânduiala sfințirii apei are loc după Sfânta Liturghie, fiind săvârșită în biserici sau, în unele cazuri, direct la fântâni și izvoare. În diverse regiuni ale țării, există obiceiul ca preoții să stropească locuințele credincioșilor cu această apă sfințită.
În limbaj popular, termenul „aiasmă” este corelat cu „iazmă”, care semnifică o nălucă sau o arătare rea. Această asociere provine din credința că apa sfințită are puterea de a alunga duhurile rele, în timp ce preotul rostește troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Mănăstirea Ghighiu este celebră nu doar pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ci și pentru izvorul său tămăduitor, fiind un punct de atracție pentru pelerinii din întreaga țară.
Icoana Maicii Domnului Siriaca, aflată la mănăstirea de lângă Ploiești, datează din secolul al XVI-lea. Potrivit informațiilor de pe www.manastireaghighiu.ro, aceasta a fost dăruită așezământului în data de 25 februarie 1958 de către episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria.
Ierarhul sirian i-a oferit icoana patriarhului Justinian, care a decis ca aceasta să fie așezată la Mănăstirea Ghighiu. Procesul de depunere a icoanei a fost realizat de episcopul Vasile Samaha, însoțit de Teoctist Botoșăneanul, cel care avea să devină ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986 și 2007.
Alte locuri din România recunoscute pentru apele lor cu proprietăți vindecătoare sunt:
În anumite zone ale țării, tinerii obișnuiau să facă în această zi „legământul juvenil”, un ritual de înfrățire organizat în case sau grădini. Cei care se legau astfel, devenind frați de cruce sau surori, își mențineau această relație specială pe parcursul întregii vieți.
Tradiția populară susține că bolnavii care beau Aghiasmă Mică în dimineața praznicului, înainte de a mânca, se pot vindeca de suferințele lor. De asemenea, gospodarii folosesc apa sfințită pentru a binecuvânta toate încăperile casei.
Se mai crede că în această zi zgomotul apelor este mai puternic, fapt ce îi ajută pe fântânari să descopere mai ușor noi izvoare. Totodată, există o serie de interdicții: femeile nu au voie să spele, să calce sau să croiască haine, deoarece se consideră că munca depusă în această zi sfântă nu va fi de folos.
Pentru a asigura sănătatea animalelor și un an agricol bogat, gospodarii stropesc vitele, grădinile și livezile cu apă sfințită, crezând că acest ritual va proteja culturile de grindină.
În tradiția ortodoxă, Maica Domnului beneficiază de cele mai multe zile de cinstire. Patru dintre acestea sunt considerate sărbători mari: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Bunavestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Pe lângă acestea, există alte șapte sărbători mai mici care marchează momente importante din viața Fecioarei Maria, printre care se numără și Izvorul Tămăduirii, celebrat cu mare evlavie în prima vineri de după Paște.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
