Marius Nicolaescu: Avem nevoie de responsabilitate, de rigoare și de dialog real. Nu de concepte inventate, nevalidate științific și promovate prin presiune mediatică sau instituțională!
În ultimele zile, opinia publică a fost inundată de un nou scandal mediatic, potrivit căruia România ar „periclita biodiversitatea”, iar Ministerul Mediului ar fi „veto-ul plămânilor României”. O analiză atentă a faptelor, a cadrului legal și a implicațiilor reale arată însă că acuzațiile formulate sunt lipsite de fundament juridic și științific, iar demersul ONG-urilor semnatare ridică serioase semne de întrebare privind legalitatea, transparența și respectarea suveranității statului român, dar și impactul asupra comunităților locale.
Un termen care NU există în lege
Primul și cel mai important aspect ignorat deliberat este următorul:
În OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate NU există termenul „zonă prioritară pentru biodiversitate”.
Actul normativ operează cu noțiuni clare și limitativ prevăzute: arii naturale protejate, situri Natura 2000, zone de protecție strictă, zone de protecție integrală etc.
Introducerea în discursul public a unei noțiuni inexistente în legislația primară și secundară reprezintă o manipulare conceptuală menită să creeze impresia unei obligații legale care, în realitate, nu există.
O „metodologie” care nu a fost niciodată aprobată oficial și nici validată științific
Mai grav este faptul că:
Nu există niciun act normativ în vigoare care să aprobe o „metodologie de identificare, clasificare sau cartare a zonelor prioritare pentru biodiversitate”.
Fără hotărâre de Guvern, ordin de ministru publicat în Monitorul Oficial sau aviz interministerial, orice astfel de „metodologie” este lipsită de forță juridică și nu poate produce efecte asupra drepturilor cetățenilor sau ale statului.
În plus, nu au fost prezentate studii științifice publicate, evaluate independent și asumate instituțional la nivel național. Nu există cercetări de teren transparente, baze de date publice sau metodologii validate de comunitatea științifică românească. Invocarea unor „criterii științifice” fără validare academică și fără dezbatere publică reală transformă un demers tehnic într-o etichetă cu impact major, dar fără fundament verificabil.
Contractul de consultanță, o problemă serioasă de legalitate
În aceste condiții, contractul încheiat între Ministerul Mediului și entitatea de consultanță pentru elaborarea și aplicarea unei astfel de metodologii ridică probleme juridice majore.
Din punct de vedere legal, contractul poate fi încadrat astfel:
– nulitate absolută, conform art. 1231 Cod civil, întrucât are ca obiect realizarea unui demers lipsit de temei legal;
– posibil exces de putere administrativă, prin externalizarea unor atribuții ce țin de competența statului;
– încălcarea principiului legalității cheltuirii fondurilor publice.
Un contract administrativ nu poate produce efecte valide dacă se sprijină pe o noțiune inexistentă în legislație și pe o metodologie neaprobată legal și nevalidată științific.
Absența avizului Academiei Române, un viciu major
Conform practicii și legislației incidente în domeniul patrimoniului natural:
Delimitarea unor zone cu regim special de protecție la scară națională necesită avizul Academiei Române, prin structurile sale de specialitate.
În acest caz:
– nu există un aviz oficial al Academiei Române;
– nu există o validare științifică națională;
– nu există un consens instituțional.
A invoca „criterii științifice” în lipsa forului științific suprem al statului român reprezintă o contradicție evidentă.
Impactul direct asupra dezvoltării comunităților locale
Dincolo de disputa juridică, consecințele ar fi profunde pentru comunitățile locale.
Cartarea unor suprafețe vaste drept „zone prioritare pentru biodiversitate”, fără bază legală clară și fără fundament științific validat, ar conduce inevitabil la:
– blocarea investițiilor publice și private;
– imposibilitatea extinderii intravilanului;
– restricționarea construcțiilor pentru locuințe;
– limitarea activităților agricole și a pășunatului;
– blocarea proiectelor de infrastructură (drumuri, rețele de utilități, apă, canalizare).
Localitățile ar fi practic înghețate administrativ, fără șanse reale de dezvoltare economică. Oamenii nu ar mai putea construi, fermierii nu ar mai putea folosi terenurile în mod firesc, iar administrațiile locale ar fi puse în imposibilitatea de a-și implementa proiectele.
Protecția mediului trebuie să fie echilibrată cu dreptul la dezvoltare și cu realitățile sociale și economice ale comunităților.
Cine sunt, de fapt, semnatarii?
Un alt element trecut sub tăcere este componența listei de semnatari ai sesizării către Bruxelles.
Majoritatea organizațiilor sunt ONG-uri străine, fără responsabilitate juridică în România, fără obligații față de cetățenii români și fără răspundere pentru efectele economice și sociale ale deciziilor propuse.
Este legitim să ne întrebăm:
Ce interes direct au aceste organizații în gestionarea proprietății și teritoriului României?
Cine le mandatează să vorbească în numele statului român?
Cui răspund dacă efectele sunt negative pentru comunitățile locale?
Ignorarea flagrantă a art. 44 din Constituția României
Poate cea mai gravă omisiune este faptul că metodologia invocată ignoră complet art. 44 din Constituția României, care stipulează clar: „Dreptul de proprietate este garantat și ocrotit de stat.”
Orice restrângere a exercițiului dreptului de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, proporțională și însoțită de despăgubiri corespunzătoare.
Cartarea unor suprafețe ca „zone prioritare” fără bază legală și fără consultarea proprietarilor reprezintă o ingerință gravă în dreptul de proprietate și o afectare indirectă a dezvoltării economice locale.
Bruxelles nu poate substitui legea română
Sesizarea Comisiei Europene pe baza unor concepte inexistente în dreptul românesc nu reprezintă protecție a biodiversității, ci o încercare de presiune politică prin ocolirea instituțiilor naționale.
Protecția mediului nu se face peste Constituție, în afara legii sau prin blocarea dezvoltării comunităților locale.
Concluzie
Scandalul prezentat drept „apărarea plămânilor României” este, în realitate, un amestec de activism ideologic, confuzie juridică și presiune externă, cu potențial de a paraliza dezvoltarea locală și de a genera insecuritate juridică.
România are nevoie de:
– protecția reală și fundamentată științific a biodiversității;
– respectarea proprietății private;
– decizii legale, constituționale și transparente;
– dezvoltare echilibrată a comunităților locale;
În lipsa unei baze de date publice, în lipsa transparenței privind criteriile utilizate și fără o dezbatere științifică autentică, orice demers riscă să devină o simplă etichetă aruncată în spațiul public.
Comunitățile locale, specialiștii și administrațiile au nevoie de claritate, argumente solide și decizii fundamentate pe dovezi, nu pe emoție sau presiune.
Avem nevoie de responsabilitate, de rigoare și de dialog real. Nu de concepte inventate, nevalidate științific și promovate prin presiune mediatică sau instituțională.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
