Un magistrat DE RENUME, dezvăluiri INCREDIBILE din justiţie. Cum sunt MĂSLUITE probe: ‘Dosarele sunt PREGĂTITE înainte…’

4
verdict

Magistratul care a judecat, imediat după evenimentele din 1989, fosta conducere a Partidului Comunist, a făcut o analiză la sânge a situaţiei justiţiei româneşti contemporane. Ion Panaitescu a vorbit pentru Evenimentul Zilei despre modul cum se ajunge în faţa celebrelor plutoane de execuţie din justiţie, dar şi despre teste poligraf măsluite astfel încât suspecţii să pară că mint.

Fostul judecător susţine că unele dosare sunt pregătite înainte de a ajunge în faţa judecătorilor inclusiv prin măsluirea probelor de la detectorul de minciuni.

„Sunt dintre cei care lucrează cu detectorul de minciuni care măsluiesc rezultatele. Se întâmplă asta în instituţiile statului şi am exemple. Se duce procurorul acolo şi spune că cel cercetat are comportament simulat, înainte ca omul să fie testat, şi comportament simulat iese. Se umblă la «…electricitatea » aparatului şi scoţi ce vrei din el. Dosarele astea, ca să iasă cum trebuie sunt preparate şi ele. Şi una este pentru magistratul sadic să aibă la dosar psihodiagnosticul de comportament simulat şi alta e să nu aibă acest diagnostic perlat. Şi atunci se duce prostul de suspect încrezător că „e bun curentul electric” – precum la balneofizioterapie – și iese de la detector, cu părul măciucă și cu cenușă în nas.”

Panaitescu mai spune că „aria fărădelegilor din justiţie acoperă toate sectoarele” şi că nu numai procurorii sunt vinovaţi, ci şi judecătorii.

„Sunt unii care sunt aserviţi procurorilor, pentru că procurorii îi au cu veriga în nas sau că le place sperând că vor fi numiţi la Curtea Constituţională, cum am mai avut exemple”, susţine Ion Panaitescu.

„Dar dacă te duci pe la Curtea de Apel, pe la secţiile penale, o să găsiţi nişte exemple sinistre, mori dacă îi vezi pe ăia. Nu sunt agresivi, dar sunt perverşi. E unul care se poartă cu tine cu gentileţe şi se linge pe bot, precum pisica după ce își mănâncă puii. Are în el o viclenie de birtaş, care după ce îşi îmbată clientul îl omoară. Judecă numai dosare de la DNA. Este un psihopat sadic”, mai spune fostul judecător.

Panaitescu susţine că nu a întâlnit asemenea abuzuri nici măcar în timpul comunismului: „Asemenea ticăloşii nu s-au făcut nici pe vremea lui Ceauşescu. Vă dau un exemplu. Unul dintre judecătorii militari, ca să îi iasă stamba la cot, a scris litera „L” înaintea perfectului compus al unui verb, a vedea. În declaraţie, martorul a scris „am văzut”, iar judecătorul a pus o literă şi a ieşit „l-am văzut”. A schimbat nuanţa, din impersonal a devenit personal, şi pentru asta judecătorul a făcut cinci ani de puşcărie. A măsluit o probă ca să îi iasă lui mai bine la motivare”.

Magistratul a comentat şi tensiunile sociale apărute ca urmare a intenţiei Puterii de a modifica legile justiţiei.

„Piaţa Victoriei este asaltată de oameni cu minţi nevoiaşe, săracii de ei. Nu le imput nimic, dar ei nu ştiu de ce sunt acolo. Sunt foarte nervoşi. Fac un fetiş din numirea şefilor parchetelor. În opinia mea, dacă citim Constituţia, şefii parchetelor nu ar trebui niciodată să ajungă la preşedintele României. Procurorul şef nu are nicio putere pe procurorul ierarhic inferior, decât atunci când îi controlează soluţiile date în cauze şi le controlează pe nişte criterii de legalitate şi temeinicie. Şefa DNA este un manager, că aşa scrie în lege. Ce treabă are preşedintele României să numească un manager, cum e în cazul şefei DNA? Şi pentru asta se face o tevatură de nedescris. Dacă înţeleg prin şefa DNA un om care trage sforile la procurori să îi bage pe unii şi să îi ierte pe alţii, atunci da, trebuie să numească preşedintele. Dar dacă înţeleg prin şeful DNA pe acel procuror care se ocupă de planificarea repartiţiei dosarelor echitabil, de ritmicitatea soluţionării cauzelor, de legalitatea şi temeinicia cercetărilor, sa facă analize şi bilanţuri, atunci CSM-ul trebuie să o numească. De ce trebuie preşedintele să numească şeful Înaltei Curţi? Acesta este atributul CSM-ului, pentru că el este „Parlamentul” sistemului judiciar”, conchide Ion Panaitescu.