BREAKING! Viitorul DACIA de la MIOVENI, în PERICOL! Avertismentul SUMBRU al unui director al uzinei!
Uzina Dacia de la Mioveni se confruntă cu una dintre cele mai importante provocări din ultimii ani. Costurile ridicate de producție, energia scumpă, transportul tot mai costisitor și concurența din interiorul grupului Renault pun presiune asupra viitorului fabricii din Argeș. Iar avertismentul vine chiar de la Christophe Dridi, vicepreședintele responsabil de activitățile industriale ale mărcii Dacia la nivel internațional și fost director al uzinei de la Mioveni.
Mesajul acestuia este unul cât se poate de clar: România trebuie să își recâștige urgent competitivitatea dacă vrea să păstreze și să dezvolte producția auto de la Mioveni.
Surprinzător este și faptul că principala concurență pentru uzina din Argeș nu vine din Maroc sau Turcia, așa cum s-ar putea crede, ci din interiorul Uniunii Europene, mai exact din Spania.
Christophe Dridi atrage atenția că, atunci când grupul Renault decide unde va produce un viitor model, fabricile sale sunt comparate în funcție de costuri, capacități tehnice, spațiu disponibil și eficiența producției.
În acest context, uzina Renault din Valladolid, Spania, unde este fabricat modelul Captur, reprezintă unul dintre cei mai importanți competitori ai Mioveniului pentru viitoarele proiecte.
Explicația este simplă: din punct de vedere industrial, Renault Captur și Dacia Duster sunt modele suficient de asemănătoare încât să poată fi produse în fabrici cu capacități tehnice comparabile.
„Dacă poți produce un Captur, poți produce și un Duster”, explică Dridi.
Oficialul Renault consideră că fabricile din Maroc au alte specializări, fiind orientate către modele precum Sandero, Logan și Jogger, în timp ce Mioveniul produce automobile dintr-o categorie superioară, precum Duster și Bigster.
Nici uzina din Bursa, Turcia, nu reprezintă principalul rival, aceasta având deja capacitatea de producție ocupată și fiind amplasată în afara Uniunii Europene.
Prin urmare, Valladolid este fabrica pe care România trebuie să o urmărească atent.
Miza este uriașă: viitoarele modele și investiții ale grupului Renault vor ajunge acolo unde producția este mai eficientă și mai competitivă, nu neapărat acolo unde există cea mai mare tradiție industrială.
Unul dintre principalele dezavantaje ale României este costul energiei electrice.
Chiar dacă energia reprezintă doar câteva sute de euro din costul unui automobil, această diferență poate deveni decisivă pentru un producător precum Dacia, care încearcă să reducă fiecare cheltuială.
Panourile fotovoltaice instalate la Mioveni vor ajuta fabrica să își reducă dependența de energia cumpărată din rețea, însă Christophe Dridi estimează că impactul acestora va acoperi aproximativ 5% din consum.
O altă problemă este nivelul de automatizare.
În timp ce salariile din Spania sunt mai mari decât cele din România, uzina din Valladolid beneficiază de un grad de robotizare mult superior.
Potrivit comparației prezentate de Dridi, secția de caroserii din Spania are un nivel de automatizare de aproximativ 99%, în timp ce la Mioveni acesta este estimat la 72-75%.
Cu alte cuvinte, salariile mai mici din România nu garantează automat costuri de producție mai reduse. Productivitatea și tehnologia utilizată în fabrică cântăresc la fel de mult.
La acestea se adaugă transportul. Cele mai multe automobile produse la Mioveni sunt destinate piețelor din Europa Occidentală, iar distanțele mai mari generează cheltuieli suplimentare. Dridi susține că tarifele de transport la ieșirea din fabrică s-au dublat față de 2018.
Un alt punct sensibil este organizarea timpului de muncă.
Christophe Dridi oferă exemplul Spaniei, unde există sistemul „Bolsa de horas”, prin care orele nelucrate în perioadele cu puține comenzi pot fi recuperate atunci când producția crește.
Astfel, companiile pot adapta mai ușor programul angajaților la comenzile primite.
În România, flexibilitatea este mai redusă, iar perioadele în care fabrica are mai puține comenzi generează în continuare costuri salariale importante.
Oficialul Renault consideră că astfel de mecanisme ar trebui analizate și în România, prin acorduri între angajatori și reprezentanții salariaților.
El subliniază însă că uzina din Mioveni are un atu extrem de important: oamenii, experiența și competențele acumulate în aproape șase decenii de producție auto.
„Știți că iubesc uzina din Mioveni și oamenii de acolo. Nu știu dacă vă imaginați cât de mult muncesc oamenii acolo și cât de mult se luptă pentru această uzină. De la directori la angajați. Pentru că e foarte important ca o uzină născută în 1968 să poată fi transmisă generațiilor următoare. Pentru asta e însă necesar să ne luptăm”, a declarat Christophe Dridi.
Viitorul fabricii depinde, în opinia oficialului, de un efort comun al conducerii, angajaților, sindicatelor și autorităților.
Christophe Dridi face referire la obiectivul anunțat de François Provost, directorul general al Renault Group, privind reducerea costurilor cu 20-30%.
Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare mai multe măsuri:
modernizarea proceselor de producție și creșterea automatizării;
reducerea costurilor cu energia;
proiectarea unor automobile mai ușor și mai ieftin de fabricat;
îmbunătățirea organizării activității industriale;
sprijinirea furnizorilor de componente, afectați la rândul lor de scăderea comenzilor și de creșterea cheltuielilor.
Dridi respinge, totodată, ideea că uzina de la Mioveni ar fi fost abandonată din punct de vedere investițional.
El amintește modernizările realizate pentru producția noilor Duster și Bigster, investițiile în zona de presaj și dezvoltarea sistemelor logistice, inclusiv prin introducerea roboților mobili autonomi.
Mai mult, oficialul apreciază că Mioveniul se numără printre uzinele Renault cu rezultate foarte bune în privința calității automobilelor.
Problema este că performanța și calitatea nu sunt suficiente pentru a câștiga un nou proiect. Costurile și capacitatea de adaptare pot face diferența.
O altă provocare importantă este tranziția către automobilele electrice.
În prezent, uzina de la Mioveni produce mașini pe benzină, cu instalații GPL și sisteme hibride, inclusiv versiuni cu tracțiune integrală electrificată. Nu produce însă automobile complet electrice.
Christophe Dridi susține că fabrica are capacitatea tehnică de a produce automobile electrificate și că trecerea la un model 100% electric nu ar presupune neapărat investiții industriale uriașe.
Dacia are în vedere această direcție, însă oficialul nu a oferit un calendar pentru lansarea unui automobil complet electric produs în România.
Decizia va depinde, din nou, de evoluția pieței și de competitivitatea uzinei.
Nici obiectivul mai vechi al Dacia de a ajunge la un milion de automobile vândute anual nu mai poate fi considerat o țintă fermă, în condițiile în care prețurile mașinilor cresc, iar tranziția către electrificare schimbă radical industria auto.
Poate cea mai importantă parte a mesajului transmis de Christophe Dridi este cea adresată autorităților române.
Acesta consideră că statul trebuie să se implice mai mult în susținerea industriei auto, inclusiv prin măsuri care să reducă povara costurilor cu energia și să ajute furnizorii.
El oferă exemplele Spaniei, Braziliei, Sloveniei și Coreei de Sud, țări care au dezvoltat planuri pentru susținerea competitivității industriei.
„România nu are doar părți rele, ci și foarte multe bune. Sunt acolo angajați foarte pricepuți, experimentați. Nu uit niciodată că Dacia s-a născut la Mioveni. Cred că grupul Renault are nevoie de Mioveni, iar România are nevoie de Dacia. Dar trebuie să ne trezim și să fim gata de luptă și, mai ales, competitivi. Nu există altă cale”, a transmis oficialul.
Acesta consideră că negocierile dintre conducerea uzinei și sindicate reprezintă o ocazie importantă pentru discutarea măsurilor necesare în perioada următoare.
Deocamdată, Christophe Dridi nu a anunțat unde va fi produs următorul Duster și nici nu a oferit un calendar pentru atribuirea viitoarelor proiecte industriale.
Un lucru este însă cert: competiția pentru viitorul producției Dacia de la Mioveni se duce chiar în interiorul grupului Renault, iar Valladolid este unul dintre adversarii direcți.
Pentru Argeș, miza nu înseamnă doar viitorul unei fabrici cu tradiție din 1968, ci și locurile de muncă ale miilor de angajați și activitatea unei întregi rețele de furnizori și companii care depind de industria auto.
Iar avertismentul fostului director al uzinei este limpede: tradiția, experiența oamenilor și atașamentul față de Mioveni trebuie susținute de competitivitate. Altfel, viitoarele investiții ar putea ajunge în alte fabrici europene ale grupului Renault.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
