O nouă tragedie a avut loc marți, 21 iulie 2026, pe Valea Oltului, unde un bărbat și-a pierdut viața după ce autoturismul în care se afla a fost lovit de un bolovan desprins de pe versant. Deși astfel de evenimente s-au mai produs în trecut, autoritățile au acum la dispoziție un instrument precis pentru identificarea zonelor periculoase: o hartă realizată prin PNRR, finalizată pe 16 iulie 2026.
România are o suprafață de aproximativ 1.500 km² expusă riscului de căderi de roci, din care 97% este concentrată în zona lanțului carpatic. Datele apar în studiul „Spatial modelling of potential rockfall occurrence in Romania using the Weight of Evidence method”, publicat pe 18 iunie 2026 în revista Scientific Reports din portofoliul Nature. Cercetarea a fost realizată de experți de la Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Institutul de Geografie al Academiei Române.
Printre cele mai expuse zone se numără Valea Oltului, Valea Prahovei, Cheile Bicazului și Transfăgărășanul. Până la apariția acestui studiu, nu exista un inventar național al locurilor unde pietrele se pot desprinde subit de pe versanți. Realizarea hărții s-a bazat pe analiza a 1.743 de locații unde au avut loc deja evenimente similare, folosind date din literatura de specialitate și observații de teren.
Dr. Adriana – Bianca Ovreiu, cercetătoare la Universitatea din București și coordonatoarea studiului, a explicat importanța acestui demers:
„Până acum, România nu dispunea de niciun instrument la scară națională care să inventarieze locurile cu risc ridicat pentru astfel de căderi de pietre. Pentru a-l construi, am pornit de la un inventar de 1.743 de locații unde s-au produs deja căderi de pietre, identificate din literatura de specialitate, hărți geologice și date de teren. Harta astfel rezultată poate ghida studiile de fezabilitate pentru infrastructura montană și poate orienta prioritizarea investițiilor în versanții adiacenți drumurilor și căilor ferate.”
Pentru a stabili probabilitatea producerii unor astfel de fenomene, cercetătorii au analizat 19 variabile de mediu. Cei mai importanți predictori identificați au fost panta terenului și lipsa vegetației. Modelul statistic a inclus, de asemenea, factori precum:
Acuratețea acestui model a fost validată la un nivel de 94%, zonele critice fiind marcate pe hartă cu nuanțe de roșu pentru a alerta autoritățile responsabile, precum CNAIR sau CFR.
Spre deosebire de alunecările de teren clasice, care se deplasează lent și permit aplicarea unor măsuri preventive, căderile de roci sunt fenomene extrem de rapide. Viteza și forța mare dezvoltate în timpul căderii fac ca timpul de reacție al victimelor să fie practic inexistent.
„Căderile de pietre sunt singurele alunecări de teren care au generat pierderi de vieți omenești în România, din cauza vitezei și forței pe care le dezvoltă. Chiar și roci de dimensiuni relativ mici pot crea probleme mari din cauza energiei pe care o acumulează în cădere, iar locurile turistice extrem de spectaculoase, respectiv cheile, stâncile și văile cu pereți verticali, au și un risc ridicat de cădere de rocă”, a precizat conf. univ. dr. Mihai Niculiță, co-autor al studiului.
Deși vegetația compactă joacă un rol protector esențial, specialiștii avertizează că proiectele de infrastructură care traversează munții pot destabiliza versanții. De aceea, noile date permit monitorizarea constantă a punctelor critice. Textul integral al cercetării este disponibil aici.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
