„Sunt puternică şi trebuie să înving!”. Deviza îi aparţine Alinei Dumitru, fata de aur a judoului românesc, şcolită la Piteşti. Povestea micuţei campioane( la statură) cu inimă de leoaică a fost reactualizată în cadrul celei dea doua ediţii a campaniei „Femeie în sport”, iniţiată de conducerea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti. Reamintim că anul trecut, la prima ediţie, în faţa studenţilor piteşteni a fost adusă Paula Ivan, dublă campioană olimpică la atletism, scopul acţiunii fiind acela de a pune în centrul atenţiei adevăratele modele, ale căror paşi sunt demn de urmat.
Corneliu Pălărie şi miza câştigătoare
La a doua ediţie a iniţiativei „Femeie în Sport” sala de conferinţe de pe Doja a fost neîncăpătoare. La prezidiu, alături de Alina Dumitru au luat loc rectorul Universtităţii Piteşti, Ionel Didea, care a mărturisit că se simte mic între atâtea nume mari din sport, Liliana Mihăilescu, decanul FEFS, Paul Mihăilă, prodecan FEFS, şi Emilian Rabilu, unul dintre antrenorii coordonatori ai lotului naţional de judo. În „tribună”, pe primul rând, pitit printre studenţi, a luat loc, cuminte, şi antrenorul de numele căruia se leagă destinul în judoul mondial al Alinei Dumitru: Corneliu Pălărie, omul care a a avut ochi pentru a descoperi talentul sportivei în urmă cu câţiva ani. „ În 1998, am insistat să facă parte din lotul naţional Alina Dumitru, pentru participarea la Europene. Am motivat că este de zece ori mai bună decât cea pe care am lăsat-o acasă, Olimpia Ianc. Răspunsul venit de sus a fost:„o să plăteşti pentru asta”. Şi… am plătit. N-am luat nicio medalie la Europene şi imediat lotul naţional de judo a fost mutat de la Piteşti, la Cluj.”, povesteşte Corneliu Pălărie.
„Eram o fetiţă sensibilă, firavă şi bolnăvicioasă”
Dincolo de plată, Piteştiul rămâne punctul de referinţă al carierei Alinei Dumitru. Pentru că după ce a fost ochită de profesorul Pălărie, fetiţa care la vârsta de 12 ani a intrat pentru prima dată într-o sală de judo, pentru a-şi învinge orice sensibilitate şi orice teamă, a devenit peste ani prima sportivă din judoul românesc medaliată la Jocurile Olimpice. „ La 12 ani, când am început să practic acest sport eram o fată sensibilă, firavă şi bolnăvicioasă. Nimeni nu-mi dădea nicio şansă, cu excepţia părinţilor mei care m-au susţinut tot timpul. Recunosc, a fost greu la început. Am strâns din dinţi însă şi am continuat. Prima medalie a fost de argint, la un campionat naţional. Apoi am ajuns la lotul naţional, în 1998, iar la primul campionat european am reuşit să câştig două meciuri. Eram cea mai mică din lot şi lipsită de experienţă internaţională.”, spune Alina Dumitru.
„La Beijing, nu ştiam dacă să râd sau să plâng”
Au urmat zeci de titluri naţionale şi prima participare la Olimpiadă. La Atena, în 2004, n-a fost să fie medalie. „ Am mers mai departe şi am ajuns la Beijing, în 2008. În semifinale am ajuns să lupt cu o japoneză care nu mai pierduse de 12 ani. Era momentul meu. M-am motivat foarte bine psihic. Mi-am spus că şi eu am două mâni şi două picioare, că sunt puternică şi trebuie să înving! Şi am reuşit pe finalul meciului să o dobor. În ultimele 30 de secunde am făcut-o să ia penalitate şi aşa am ajuns în finală. Acolo întâlneam o cubaneză la fel de bună şi m-am motivat la fel, iar la final când am pus mâna pe aurul olimpic nu ştiam ce să fac…. Să râd, să plâng, să ţip de bucurie. Şi acum când îmi aduc aminte de acel moment îmi dau lacrimile. Cânta imnul României, aveam tricolorul la gât şi aurul olimpic în mână”, rememorează Alina Dumitru clipa de glorie de la Beijing.
Londa, ultimul argint
După episodul Beijing, a urmat Londra 2012. Ultima bătălie din cariera Alinei Dumitru: „Am ajuns în semifinale unde urma să întâlnesc o japoneză pe care nu reuşisem s-o înving niciodată. Am reușit atunci şi am intrat din nou în finală însă din păcate n-a fost aur, ci argint, asta şi din cauza unor accidentări. Am ieşit cu capul sus, ştiam că este ultima mea competiţie majoră.”
Are grad de maior
Actualmente, Alina Dumitru este antrenor la clubul Steaua şi la clubul Stejarii, care-i aparţine lui Ion Ţiriac. În paralel cu sportul, după licenţa şi masterul în „Performanţă Sportivă”, luate la FEFS Piteşti, urmează să îşi dea şi doctoratul în Facultatea de pe Doja. Tot în plan profesional, Alina Dumitru, cea mai medaliată sportivă din România, deţine gradul de maior în cadrul MAPN.
Îi lipseşte aurul mondial
Singurul regret al Alinei Dumitru este că în întreaga sa carieră sportivă, deşi a a dus nenumărate bătălii, nu a reuşit să cucerească medalia de aur la un campionat mondial. Speră însă ca măcar unul dintre copiii pe care îi antrenează acum s-o depăşească la acest capitol.
Alina Dumitru: „Vin cu drag la Piteşti pentru a-mi redevea profesorii şi antrenorii. Pot spune că la Piteşti mă simt ca acasă. Înseamnă foarte mult pentru începuturile mele în marea performanţă”.
Liliana Mihăilescu, decan FEFS Piteşti: „Alina Dumitru este un model real, în contextul în care , din păcate, astăzi, nu se mai promovează adevăratele valori”.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
