Scandal la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”! Argeșeanul Nicolae Brînzea acuzat că a „executat” cinci angajați!

DISTRIBUIȚI

Directorul adjunct Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, argeșeanul Nicolae Brînzea este acuzat că ar fi executat cinci oameni, disponibilizând cinci oameni în aceeași zi. 

Mai multe persoane ale instituției au sesizat Curtea de Conturi și Corpul de Control al Prim-ministrului, după directorul-adjunct al Institutului, Nicolaea Brânzea, și-a mărit cu de la sine putere salariul de la 10.880 de lei, pragul maxim admis de lege, la 17.000 de lei.

„Conform ROF-ului cu modificările și completările ulterioare, directorul general poate să delege atribuțiile sale către directorul general adjunct, directori sau către orice altă persoană, în baza deciziei de delegare.
Directorul general a delegat atribuțiile către o anumită persoană din Institut.
A doua zi, ministrul pentru românii de pretutindeni a intervenit cu un Ordin peste decizia directorului general, prin care a numit director general altă persoană, mâna dreaptă a directorului adjunct, aflat în concediu medical de aproape 90 de zile, concomitent cu șoferul lui, care în acte e consilier la Institut. În aceeași zi, această persoană a încetat detașările a 5 angajați”, ne-a dezvăluit Modiga.

Ajunsesem să afectăm interese mai mari decât ale acestui biet institut, la nivel de Minister, de Guvern”

Acuzațiile aduse de către fosta angajată a Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” nu se opresc doar la mărirea salariului ilegal! Angajată din anul 2016, prin detașare, ea susține că Brânzea are legături atât la Guvern, cât și la Președinție. Totodată, Modiga povestește despre metodele care s-au folosit împotriva ei și a colegilor săi: șantaj și corupere, telefoane la miezul nopții și promisiuni.

„De la începutul lui 2016 sunt angajată prin detașare la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, un loc de muncă unde, pe lângă îndeplinirea sarcinilor profesionale pe măsura pregătirii mele academice, am pus și mult suflet. De ce am pus suflet? Pentru că sarcinile profesionale însemnau grijă față de românii din jurul granițelor, care dispar în tăcere, care se sting sub ochii noștri.

Pe lângă piedicile birocratice întâlnite la fiecare pas, și pe care am reușit să le depășim sau să le îmblânzim, în instituție am descoperit un grup care acționează similar unui grup infracțional organizat, care luptă nu pentru românii din comunitățile istorice românești, ci pentru satisfacerea intereselor proprii, financiare și de parvenire socială.

Am fost concediată prin încheierea detașării, împreună cu majoritatea oamenilor cinstiți din instituție, pentru că ajunsesem să afectăm interese mai mari decât ale acestui biet institut, la nivel de Minister, de Guvern.

Să nu vă imaginați că nu am urmat în acești ani toate căile legale și administrative pentru a opri jaful din instituție. Luni întregi mi-am petrecut relatând nereguli și oferind explicații scrise tuturor, de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni la Corpul de Control al Primului Ministru al României, la Curtea de Conturi și către instanțele judecătorești.

Ca să vă faceți o idee, iată câteva dintre cazurile de încălcare a legii, descoperite de mine și de colegii mei, și semnalate organelor de control:
– proiecte care nu țineau de atribuțiile Institutului, desfășurate în țări ca Israel, doar pentru că directorul adjunct are marele vis de a ajunge ambasador în acest stat;
– mărirea salariului cu de la sine putere al directorului adjunct, de către directorul adjunct, de la 10.880 de lei, pragul maxim admis de lege, la 17.000 de lei;
– plata unor abonamente de telefonie mobilă pentru 13 persoane care nu mai lucrau în Institut de ani de zile;
– deplasări în interes personal cu mașina de serviciu și cu bani de motorină din banul public peste tot în țară;
– recompensarea unor angajați (casierul, șoferul, persoana responsabilă de resurse umane sau cu controlul financiar preventiv) cu ”excursii” acolo unde se derulau proiectele (nu în Timoc, Cernăuți sau la Ismail, că acolo nu le plăcea, ci în Spania, Italia, Israel);
– interpretarea eronată a unor Ordine, ca acela care impune ca românii din jurul granițelor să mânânce în proiect de 20 de lei/zi;
– achitarea ilegală a unor taxe, ca cea de participare la Marșul Holocaustului, de 6290 de euro, în vreme ce un preot din Valea Timocului era plătit cu 150 de euro în mână să țină cursuri duminicale de limbă, cultură și spiritualitate română copiilor noștri români din regiune;
– falsificare de acte, fals intelectual etc.

În urma concedierii prin încheierea detașării mă voi adresa în instanța de judecată pentru anularea Ordinului de ministru prin care a fost numită la conducerea Institutului Oriana Miclea, casnică până la 41 de ani, mâna dreaptă a directorului adjunct, întrucât Ordinul a venit peste Decizia directorului general, care delegase atribuțiile sale către o persoană care putea să asigure un management sănătos și responsabil al instituției, un cercetător, sociolog și jurist.

Sunt uluită de influența anumitor medii pe care directorul adjunct al Institutului le accesează, atât la Guvern, cât și la Cotroceni, implicit, pe anumiți reprezentanți ai evreilor originari din România, stabiliți în Israel, pe care acesta i-a păcălit, creându-le falsa impresie că luptă pentru drepturile lor.

Șantaj și corupere, telefoane la miezul nopții și promisiuni: metode prin care pot fi manipulate sau obținute deciziile în statul român.

Este așa în toate instituțiile acestui stat român? Ce putem face? Lăsăm mâinile jos sau ne luptăm cu mafia care ne vrea pe noi reduși la tăcere și pe românii din jurul granițelor dispăruți?”, a istorisit ea.

De asemenea, Iulia Modiga a precizat în repetate rânduri în mediul online că vor mai urma și alte „execuții” în interiorul instituției.