În ce zi se face pasca și când se vopsesc ouăle de paște? Tradiții pe care creștinii le respectă cu sfințenie!
Pregătirea mesei de Paște reprezintă un moment central în tradiția românească, iar coacerea păștii și vopsirea ouălor sunt activități guvernate de reguli vechi și superstiții transmise din generație în generație.
Gospodinele respectă cu strictețe calendarul Săptămânii Mari atunci când încep pregătirile pentru preparatele pascale. În funcție de regiune, pasca se coace în Joia Mare, Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paștelui.
În zonele din nordul Moldovei și în Bucovina, pasca destinată sfințirii la biserică este cunoscută sub numele de „naforă”, având o simbolistică similară cu cea a prescurii. Acest preparat este tratat cu o atenție deosebită de către gospodine.
Momentul în care pasca este introdusă în cuptor este însoțit de o rugăciune ritualică: „Cruce-n casă, Cruce-n masă, Cruce-n toate patru colțuri de casă, Dumnezeu cu noi la masă, Maica Domnului la fereastră.”
Tradiția spune că aspectul păștii după coacere poate prevesti viitorul membrilor familiei. În trecut, fiecare persoană din casă, inclusiv cei absenți, avea o pască „atribuită”. Dacă aceasta ieșea frumos crescută, era semn de noroc, în timp ce o pască nereușită era interpretată ca un avertisment pentru dificultăți în anul ce urma.
Conform informațiilor oferite de crestinortodox.ro, obiceiurile vechi includeau și prepararea unei „păscuțe” speciale pentru animalele din ogradă. Aceasta era sfințită și dată vacilor în diminețile de sâmbătă pentru a le asigura sănătatea. De asemenea, o altă bucată de pască era oferită de pomană celor săraci, existând credința că acest gest protejează familia de boli.
Rețeta tradițională presupune modelarea unei foi rotunde de aluat, care simbolizează perfecțiunea, decorată pe margini cu o cunună împletită. Mijlocul se umple cu un amestec de brânză dulce și ouă, iar deasupra se aplică un strat de ou și lapte, alături de stafide sau ornamente florale.
Vopsitul ouălor este un alt ritual esențial al Săptămânii Mari. În Dobrogea, acest lucru se face de obicei în Joia Mare. În schimb, în zone precum Bistrița sau Oltenia, ouăle se colorează în Vinerea Mare, cunoscută în popor și sub denumirea de Vinerea Seacă.
În trecut, româncele foloseau exclusiv resurse naturale pentru a obține culorile dorite, fierbând diverse părți ale plantelor:
O metodă contemporană care oferă rezultate rapide este utilizarea hârtiei creponate. Procesul presupune tăierea hârtiei în fâșii, trecerea ouălor fierte prin apă cu oțet pentru fixarea culorii și învelirea acestora în hârtie timp de 30 de minute, protejate de o folie de plastic.
Cea mai populară metodă tradițională rămâne însă vopsirea cu coji de ceapă, care oferă ouălor un aspect natural deosebit.
Pentru această tehnică, cojile uscate de ceapă se taie în fâșii mici. Ouăle crude se introduc în dresuri de damă, se acoperă cu bucățile de coajă și se leagă strâns cu ață. Acestea se fierb în apă cu oțet până devin tari. După răcire, dresul și cojile se îndepărtează, iar ouăle se ung cu puțin ulei pentru a obține un luciu intens.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
