Solstițiul de iarnă din emisfera nordică, care are loc pe 21 decembrie, marchează începutul iernii astronomice. În această zi, cea mai „scurtă” din an, se înregistrează cele mai puține ore de lumină și cele mai multe de întuneric. În București, vor fi doar 8 ore și 50 de minute de lumină naturală, iar durata nopții va atinge maximul, de 15 ore și 10 minute, conform news.ro.
Solstițiile (atunci când ziua este cea mai scurtă sau cea mai lungă, în cazul solstițiului de vară) și echinocțiile (când ziua și noaptea sunt egale) sunt rezultatul mișcării Pământului în jurul Soarelui și al înclinației axei Terrei. Aceste fenomene apar atunci când Soarele pare să ocupe o anumită poziție pe cer.
Aceste evenimente sunt cauzate de înclinația axei de rotație a Pământului cu 23,4 grade față de orbita sa în jurul Soarelui. Acesta este factorul care determină schimbările sezoniere, întrucât emisfera nordică și cea sudică primesc cantități inegale de lumină solară pe parcursul unui an.
Tradițional, solstițiile de vară și de iarnă au marcat schimbările sezoniere, alături de echinocțiile de primăvară și de toamnă. Totuși, meteorologii folosesc în prezent înregistrările de temperatură pentru a stabili perioadele fiecărui anotimp.
Între martie și septembrie, emisfera nordică este înclinată mai mult spre Soare, ceea ce generează primăvara și vara. În perioada septembrie-martie, emisfera nordică este mai îndepărtată de Soare, iar toamna și iarna sunt prezente. În emisfera sudică, acest ciclu se petrece invers.
Datorită înclinării axei Pământului, traiectoria Soarelui pe cer se modifică de-a lungul anului, crescând sau scăzând, pe măsură ce polul Pământului se apropie sau se îndepărtează de Soare. Solstițiul de iarnă reprezintă punctul în care Soarele ajunge la cea mai joasă poziție pe cer, iar Polul Nord este orientat spre opusul Soarelui, ceea ce duce la frig în emisfera nordică. În emisfera sudică, Polul Sud se îndreaptă spre Soare, iar vara începe.
Astfel, în fiecare an, în două momente – solstițiile – Pământul este înclinat maxim față de Soare. Emisfera înclinată spre Soare va experimenta cea mai lungă zi, iar emisfera aflată mai departe de Soare va avea cea mai lungă noapte. În solstițiul de vară al emisferei nordice (în jurul datei de 21 iunie), emisfera sudică trăiește solstițiul de iarnă, iar în solstițiul de iarnă al emisferei nordice (între 21 și 22 decembrie), în emisfera sudică este solstițiul de vară.
În ziua solstițiului de iarnă, Soarele răsare la 23° 27′ sud față de est și apune cu același unghi față de vest. La amiază, în București, Soarele se află doar la 21° față de orizont. De aceea, durata zilei este minimă, de 8 ore și 50 minute, iar noaptea durează 15 ore și 10 minute. În emisfera sudică, acest fenomen reprezintă începutul verii astronomice.
Solstițiile au loc simultan pe întreaga planetă, dar orele locale variază în funcție de fusurile orare. În 2024, solstițiul de iarnă va avea loc în România pe 21 decembrie, la ora 11:21, conform astro-urseanu.ro. După această dată, durata zilelor va crește treptat, iar nopțile se vor micșora până pe 21 iunie.
Cuvântul „solstițiu” provine din latină, din „sol” (soare) și „sistere” (a sta pe loc), semnificând „soarele stă pe loc”. În zilele ce preced și urmează solstițiul, traiectoria Soarelui pe cer pare a rămâne constantă, iar schimbarea înălțimii sale este foarte mică.
Pământul nu este singura planetă care are solstiții și echinocții; orice planetă cu o axă de rotație înclinată va experimenta aceste fenomene. Totuși, anotimpurile altor planete nu sunt la fel ca ale Pământului, deoarece axele lor sunt înclinate diferit, iar orbitele lor pot fi mai eliptice decât cea a Terrei.
În ceea ce privește Pământul, înclinarea axei joacă un rol mai important decât orbita aproape circulară în stabilirea anotimpurilor. Deși Pământul este mai aproape de Soare la aproximativ două săptămâni după solstițiul de iarnă, în emisfera nordică, perioada respectivă marchează iarna. De asemenea, Pământul se află cel mai departe de Soare la două săptămâni după solstițiul de vară, în timpul verii emisferei nordice.
Solstițiul în istorie
De-a lungul mileniilor, diverse culturi din întreaga lume au celebrat solstițiile în diverse moduri, de la construcția unor structuri care se aliniază cu aceste fenomene, la festivaluri grandioase.
Stonehenge, de exemplu, este un monument vechi de 5.000 de ani care se aliniază cu solstițiile, iar în timpul solstițiului de vară, Piatra Călcâiului se aliniază cu răsăritul Soarelui.
În Egipt, piramidele de la Giza sunt orientate astfel încât, dinspre Sfinx, soarele apune între piramidele lui Khufu și Khafre în timpul solstițiului de vară.
În multe culturi, solstițiul de vară a fost marcat prin dansuri, petreceri și ritualuri. De exemplu, în Scandinavia, tradițiile includ dansuri și băuturi, iar în Fairbanks, Alaska, se organizează meciuri de baseball pe timp de noapte pentru a sărbători cele 22,5 ore de lumină solară.
Solstițiul de iarnă a fost, de asemenea, un moment de celebrare. Imperiul Inca sărbătorea festivalul Inti Raymi pe 24 iunie, iar romanii celebrau Saturnalia, un festival de șapte zile cu cadouri și lumânări.
De asemenea, iranienii au sărbătorit Yalda, un festival ce onorează nașterea zeiței Mithra a luminii.
În ceea ce privește astrologia, solstițiul de iarnă marchează intrarea în zodia Capricornului, o perioadă în care se pune accent pe planificare, ordine și reorganizare.
Urmărește știrile Obiectiv de Argeș și pe pagina de Facebook, pe grupul Ziar Obiectiv – Știrile Argeșului, pe Google News, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp
